SĂRBĂTORIND PRIN MUNCĂ • Cu gîndul la vremurile de altă dată
Colonia 1 Mai. Sau satul Mina 1 Mai. Oricum am numi-o, mica localitate ce aparține de comuna Vulcan și așezată de Dumnezeu într-un colț de rai natural a văzut și vremuri mai bune. Vremuri cu petreceri, cu grătare, cu veselie. Vremuri în care oamenii erau mîndri că sînt mineri și că locuiesc „în Colonie”. Astăzi, la 1 Mai, Ziua Internațională a Muncii se sărbătorește ca peste tot la țară… prin muncă.
SĂRBĂTORIND PRIN MUNCĂ • Cu gîndul la vremurile de altă dată
Colonia 1 Mai. Sau satul Mina 1 Mai. Oricum am numi-o, mica localitate ce aparține de comuna Vulcan și așezată de Dumnezeu într-un colț de rai natural a văzut și vremuri mai bune. Vremuri cu petreceri, cu grătare, cu veselie. Vremuri în care oamenii erau mîndri că sînt mineri și că locuiesc „în Colonie”. Astăzi, la 1 Mai, Ziua Internațională a Muncii se sărbătorește ca peste tot la țară… prin muncă.
„Nu vă supărați, încotro e Întîi Mai”, aruncăm pe geamul mașinii o întrebare unei femei din Vulcan. „Ce să fie?”, întreabă nedumerită. „Întîi Mai! Satul! Colonia!”, încercăm să explicăm în timp ce săteanca face ochii din ce în ce mai mari. În cele din urmă se prinde – „Aaaa! Unu mai! Păi ziceți maică așa! Mina Unu Mai! E în colo, la dreapta și apoi tot înainte, pînă vedeți pe stînga un pod. O luați pe pod și ajungeți”, ne ghidează ea, în timp ce mințile noastre încearcă să priceapă care e diferența dintre Întîi Mai și Unu Mai.
SATUL DIN PĂDURE. Urmăm cu sfințenie indicațiile date de localnică și facem stînga la pod. Urmează un drum pietruit, care ne afundă în inima pădurii. După aproape un kilometru de mers, apar și primele case. Cochete, din lemn sau bolțari, colorate și împrejmuite cu garduri din fier forjat. Sînt case noi și nu-i de mirare că oamenii au ales să și le ridice aici. Peis
