„N-ar fi vândut niciodată un proces, oricât de mare ar fi fost mita, căci ştia că un judecător care dă o sentinţă greşită va fi prins mai devreme ori mai târziu. Obiceiul lui, cu mult mai sigur, era să ia mită de ambele părţi şi să decidă apoi pe temei absolut legal. Asta îi aduse o profitabilă reputaţie de imparţialitate. Cele mai multe dintre aceste lucruri erau, desigur, cunoscute de toată lumea, dar încercările de a-l demasca dăduseră întotdeauna greş; cei ce îl sprijineau şi a căror loialitate era întreţinută de partea ce le revenea din pradă erau întotdeauna prea numeroşi. Era, practic, invulnerabil, pentru că era un prea fin judecător de caractere ca să aleagă vreun instrument nepotrivit şi pentru că era atât de absorbit de intrigi încât nu putea da greş din cauza neatenţiei ori a neştiinţei“.

Fragmentul de mai sus apare în romanul „Zile birmaneze“, de George Orwell. Genialul englez care în cartea sa mult mai celebră, „1984“, a dus un sistem totalitar până la ultimele consecinţe descrie aici o realitate ceva mai banală: administraţia coruptă din Birmania colonizată de britanici. După standardele acestei administraţii, judecătorul U Po Kyin este un tip de mare succes şi chiar imparţial. U Po Kyin este un corupt de încredere, un corupt predictibil.

Cotidianul a publicat săptămâna trecută o înregistrare în care secretarul de stat Liana Iacob, din guvernul Năstase, spune că şeful de cabinet al aceluiaşi Năstase e un golan şi că dorise să ţină şpaga pentru el. Respectivul şef de cabinet strica obiceiul: de fapt, şpaga trebuia să meargă la şef. Dar, promite doamna Iacob în înregistrare, acum intervine ea, dă şpaga la Năstase şi totul va merge ca pe roate. Ce va merge? Investitorul străin cu care vorbeşte va putea să vândă în continuare în duty-free-urile de pe Otopeni.

Vocea doamnei Iacob este autentică, scenariul, cât se poate de credibil. Ce spune