Trenul accelerat Bucuresti - Mangalia pleaca, in cinci minute, de la linia cinci... se mai aud, soptit, versurile lui Chirila. Ca un indemn spre a ne despuia de prejudecati si a simti atingerea infierbantata a nisipului. Ei au renuntat la cravata si costumul despre care li se spusese ca le vor da un rost in viata si au incetat sa mai asculte balivernele unor sefi teribilisti, care le-au tocat nervii peste an. Ele au renuntat la apa plata cu lamaie. Au dat uitarii tinutele prea stramte si gesturile de snoabe, care le dadeau o alura dichisita, ce le permitea sa atraga atentia vreunui domn cu dare de mana. In plictisul specific au mai ascultat, doar pentru o zi, ticaitul acelor de ceas care le apropia de acel unu' cel mai cel. Si, acceptand inutilitatea cotidianului, s-au strans, cu mic, cu mare, pentru a se indrepta spre locul in care le-a fost permis, macar o data in an, dreptul la visare. Si-au indreptat, mai intai, gandurile si apoi pasii spre acel Eden al rocker-ilor si al celor care au reusit sa-nfranga jugul societatii si sa-i recunoasca nulitatea. Plaja din Vama Veche, libertate pentru toti frate, zic eu. Simbol al dezmatului, spun ceilalti. Care, far' de habar, au privit doar reportaje stupide, ce faceau tam-tam pe nonconformismul celor care au ales sa dea frau liber instinctelor. In vazul tuturor, fara vreo urma de artificialitate. In Vama Veche, apa marii nu are gust de bautura. Pe plaja din Vama Veche nu curg rauri de vodca si nu poarta toata lumea bocanci, chiar daca termometrul depaseste 30 de grade. Nici nu zace in coma alcoolica, pe nisip. Pentru ca Vama Veche nu inseamna doar betii, excentricitati sau un loc in care si-au dat intalnire toti ciudatii din tara. A fost reliefata, in mod superficial, doar partea negativa a plajei din Vama Veche. Nimeni nu a pomenit, nici macar in treacat, de discutiile pe care le-au purtat, stransi in jurul focului, e