Discuţia despre imigraţie nu lipseşte din nici o campanie electorală: ţările bogate vor să se apere de năvala săracilor lumii, ţările sărace vor să oprească invazia celor şi mai săraci, fugind din calea foametei şi a masacrelor. Nu globalizarea a creat această realitate, ea a făcut-o doar mai vizibilă. Imigraţia nu este doar una dintre problemele pe ordinea de zi a parlamentelor sau de pe agenda miniştrilor, o temă de discuţie pentru comentatorii de stînga sau de dreapta, imigraţia are feţele oamenilor care vor să se salveze, ale grănicerilor şi poliţiştilor, ale marilor şi micilor delincvenţi cu criminalitatea la purtător, ale cetăţenilor speriaţi de comportamentul unor fiinţe de neînţeles.

La Calais, la o staţie de benzină de la intrarea în tunelul care leagă Franţa de Marea Britanie, aparatul de filmat surprinde siluetele a opt oameni; ei încearcă să pătrundă în remorca unui camion, în drum spre Anglia. Uşa e încuiată. Sînt afgani, kurzi, eritreeni; în aşteptarea altui camion, mai rău păzit, locuiesc la hotelurile din oraş şi poartă cele mai bune haine, ca să nu trezească suspiciuni. Autorităţile britanice spun că anul trecut au zădărnicit 18.000 de tentative ilicite de intrare în ţara lor. Uneori, şoferii camioanelor îi iau la bătaie pe ilegali, alteori, poliţia desfăşoară raiduri destul de brutale şi cei prinşi fără acte sînt repatriaţi.

Prim-ministrul francez François Fillon a propus ca Uniunea Europeană să adopte "un regim comun al azilului", proiect promis de Sarkozy în campania sa electorală: ar fi vorba de ameliorarea controlului la frontierele externe, organizarea imigraţiei legale în funcţie de capacităţile fiecărei ţări, criterii comune de expulzare a clandestinilor. În Franţa, lucrează deja o comisie care examinează cererile de regularizare a situaţiei unor ilegali. De fapt, patronii cer regularizarea situaţiei unor angajaţi fără acte;