Cind am ajuns pentru intiia oara la Paris, dupa 1989 (pina atunci nu se putuse, nici azi n-am aflat de ce n-am putut beneficia de mai multe burse primite), desi trecusem de o jumatate de veac, am inceput un proces accelerat de invatare a unui nou, pentru mine, context social. Prin socializare, cercetatorii in stiintele sociale inteleg procesul de impregnare a individului cu cunostinte, credinte, atitudini si modele propuse de societate. Un proces de schimb intre individ si context, ce se traduce prin interactiuni, legaturi, influenta reciproca. O invatare sociala, un antrenament continuu pentru perfectionarea capacitatii de articulare la cerintele sociale. Frecventarea unor medii sociale potrivite imbogateste spiritul, slefuieste mintea, dezvolta sentimente pozitive, formeaza atitudini. Mircea Eliade marturiseste undeva, in jurnalul sau, ca in timpul congreselor stiintifice prefera discutiile nonformale din pauze, pe culoare, pe care le prelungea cit mai mult posibil. Acolo stabilea relatii, cunostea mai bine autorii unor articole citite inainte. Cind am ajuns pentru intiia oara la Paris, dupa 1989 (pina atunci nu se putuse, nici azi n-am aflat de ce n-am putut beneficia de mai multe burse primite), desi trecusem de o jumatate de veac, am inceput un proces accelerat de invatare a unui nou, pentru mine, context social. La inceput nu intelegeam nimic. Dintre toate intimplarile amuzante mi-amintesc mereu una: cumparasem o cartela telefonica dar nu stiam s-o folosesc. Nu reuseam s-o introduc unde trebuie. Era un obiect necunoscut si-l tratam exact ca maimuta lui Krilov din fabula „Maimuta si ochelarii". Maimuta auzise ca e distins sa porti ochelari, dar nu stia cum sa-i foloseasca: ii aseza pe coada, ii invirtea, dar nu nimerea pozitia corecta. Vazind stradaniile mele intr-o cabina telefonica, un domn venit de prin Africa sa mature trotuarele Parisului, mi-a explicat cum