S-a născut cu horea în suflet. Grigore Leşe, omul care şi-a legat destinul de horea în grumaz.

S-a născut cu horea în suflet. Grigore Leşe, omul care şi-a legat destinul de horea în grumaz.

Cînd s-a născut Grigore Leşe, istoria nu a înregistrat vreo explozie cosmică şi nici ­curcubee nu au fost prin ce­ruri. Nu s-a notat nicăieri decît în registrul Creatorului că pe pămînt a fost trimis un copil cu dor de horit şi suflet uşor, să treacă peste toate. Grigore al lu’ Ionu li Opriş din Stoiceni a venit pe lume la 20 februarie 1954, pe tărîmul Horii Lăpuşeneşti, Moroşeneşti, din Grumaz, Adîncată. Pe tărîmul cîntecului izvorît din sufletul românului, Ţara Lăpuşului, Maramureş. Un loc în care tradiţiile precreştine se îmbină cu obiceiurile date de Apostoli şi urmaşii lor. Grigore Leşe cel de acum este un produs a tot ceea ce înseamnă Ţa­ra Lăpuşului, cu bune, cu rele, cu hori şi cu oa­meni. Povestea lui Leşe este la fel ca şi horea pe care o interpretează. Frumoasă, dar dureroasă. Povestea lui nu are pildă. Grigore Leşe cel de acum este pilda propriei poveşti.

OBÎRŞII. Grigore este fiul Nastasiei şi al lui Ionu li Opriş. Ea, femeie vrednică din Ţara Chioarului. El, om muncitor din Stoiceni, de la munte. Are trei surori. Mai presus de toate are focul horilor şi-o viaţă ce bate cu uşurinţă fil­mul. Copilăria şi-a petrecut-o în Stoiceni, într-o lume în care aproape totul era ritualizat. Nu degeaba pînă şi prăjiturile se mîncau doar de Paşti şi de Crăciun, gogoşi şi plăcintă cu me­re. Cîntatul l-a îmbrăţişat de mic. “De la ma­ma am moştenit horitul. Se spune că a­tunci cînd horea mama, stăteau oamenii de la sapă în loc şi o ascultau”, mărturiseşte interpretul. Era luat pe la tot fe­lul de scene din zonă, ba cu un plu­gu­şor, ba cu un cîntec... nu conta, să fie Le­şe pe scenă, atît!

CEASURILE VIEŢII. Grigore Leş