MIRCEA MIHĂIEŞ: "Cum acceptă oameni în toată firea să-şi pună destinul în mâinile cuiva care, neruşinat, se oferă să-i cumpere cu o plasă de castraveţi?"

Aşadar, italienii au dat semnalul revenirii la nebunia ideologică a veacului trecut. Tot ei, în 1922, prin „Marşul asupra Romei“, anunţau intrarea omenirii într-o zodie a demenţei şi sălbăticiei. Unsprezece ani mai târziu, la Berlin, amicul lui Mussolini, Hitler, conferea un luciu de intens şi sângeros profesionism improvizaţiilor mai degrabă deşucheate decât eficace ale „fasciilor“ din peninsulă. Ce a urmat se ştie: călcarea în picioare a întregii civilizaţii europene, urmată de contrareplica, infinit mai sinistră, a bocancului sovietic. Prăbuşită sub pumnul de fier al lui Stalin, o jumătate de continent a cunoscut bestialitatea unei ideologii ce nu aspira doar să-l supună pe om, ci să-l şi extermine.

E limpede că omenirea nu învaţă nimic din tragediile pe care le-a trăit sau provocat. Dacă, la doar câţiva ani de la prăbuşirea comunismului, cântecele de sirenă ale lui Marx, Engels şi Lenin se aud asurzitor, de ce să ne mirăm că în zonele unde ideologiile au lăsat răni nevindecate se ivesc reacţii paroxistice? Trăim un moment prost în ce priveşte conducerea naţiunilor. Marii lideri politici, vizionarii, înţelepţii au fost substituiţi de o generaţie de clovni. Era inevitabil să ajungem aici, din moment ce sistemul de promovare în politică se bazează pe tehnici împrumutate din bâlci: în America, Barack Obama îi face semne obscene lui Hillary Clinton, la noi, lumea e sedusă cu mititei, băuturi până la intrarea în comă alcoolică şi limbaj de birjar.

În cele din urmă, nu politicianul trebuie blamat. El pare să fi înţeles regula jocului şi răspunde unor aşteptări. Dar votantul? Cum acceptă oameni în toată firea să-şi pună destinul în mâinile cuiva care, neruşinat, se oferă să-i cumpere