Vuia satul de glasurile copiilor. Se cutremurau sfinţii bisericii de vocile femeilor. Tremurau codrii de glasurile bărbaţilor. Corurile lui Leşe.
Vuia satul de glasurile copiilor. Se cutremurau sfinţii bisericii de vocile femeilor. Tremurau codrii de glasurile bărbaţilor. Corurile lui Leşe.
Un sat întreg cînta sub o singură mînă. De la tineri la bătrîni, locuitorii Lăpuşului cîntau în corurile lui Grigore Leşe, pe cînd acesta să fi avut vreo 22 de ani.
Scăpat de armată, interpretul a devenit profesor într-un sat din Ţara Lăpuşului, în Lăpuş. Programa îi “sugera” să aibă şi un cor în şcoală, să aibă şi copiii unde cînta. Leşe a vrut mai mult şi s-a pus pe treabă. În doar 6 ani a făcut toate vîrstele satului să cînte! Nu mai era un sat, era tăt o melodie!
CULTURA MUZICALĂ. Grigore Leşe a dorit ca elevii săi, comunitatea în care trăia, să capete o cultură muzicală. “Copiii în sat cîntau muzica satului. Eu i-am luat de acolo şi i-am învăţat să cînte academic. Am făcut cultură muzicală cu ei. La orele de muzică trebuia să solfegieze, să ştie teorie. Trebuia să aibă un auz foarte bun şi o voce foarte bună. Formau un cor academic, cîntau pe voci. Erau şi fete şi băieţi, de pe la clasa a III-a pînă spre clasa a X-a”. Cei ce nu-şi găseau locul aici aveau Corul Necoriştilor. Cor unde făceau pregătiri intense şi de unde cei care progresau puteau să treacă în corul academic.
LUMEA CÎNTA. Lăpuşul era un mediu propice pentru dezvoltarea şi afirmarea tînărului Grigore Leşe. Aici putea culege hori, putea să fie un profesor bun pentru elevi, dar şi pentru sat. Corul Bisericii din Baltă şi cel al Bisericii din Dîmb erau alte două proiecte ale lui Leşe. Învăţase femei de toate vîrstele să cînte. Muzica psaltică pe care ele o ştiau deja a căpătat o nouă formă, o nouă valoare. Să vezi cum lăpu
