Costineşti. După tradiţie, "staţiunea tineretului”. După vorbă, după port, însă, un loc cu treininguri de fâş, bani, duşmani, pantofi ieftini cu toc, biliard şi bere purtată de colo-colo în sticle de plastic de doi litri. Şi gogoşi mici cu sosuri înfiorător de dulci.

Costineşti. După tradiţie, "staţiunea tineretului”. După vorbă, după port, însă, un loc cu treininguri de fâş, bani, duşmani, pantofi ieftini cu toc, biliard şi bere purtată de colo-colo în sticle de plastic de doi litri. Şi gogoşi mici cu sosuri înfiorător de dulci.

Marţi, a doua zi de Paşti, staţiunea tineretului era aproape pustie. Mărturile pentru reporter stau cele două lebede pe de lac şi doamna care încerca să-şi extragă birmaneza dintre stabilopozi. "Duminică a fost şi mai pustiu. Am vrut să luăm anafură de dimineaţă şi niciuna dintre biserici nu era deschisă”, îmi spune Răzvan Creţan, producătorul celor două spectacole care au marcat Ziua Tineretului pe plaja cu obelisc.

E drept, din toată "salba” de dughene şi terase ce populează staţiunea în timpul sezonului, abia daca-s deschise două sau trei. Nişte oameni în halate cenuşii îşi fac de lucru cu gardul viu şi iarba crescută printre casuţele care, şi ele, ar avea multă nevoie de o primenire.

Miercuri pe seară e mai multă lume prin staţiune. A venit şi echipa TVR2-ului, iar carele de transmisie, cablurile şi mai ales scena de pe plajă sunt dovada clară că "se pregăteşte ceva”. Încep să apară şi artiştii. La Regal, unde e cartierul general al producţiei, e zi de muncă, telefoane, agitaţie.

Primul dintre concerte, pe 1 Mai, se bucură de audienţă. Cam tot ce miscă prin Costineşti s-a prezentat la întâlnirea cu Trupa Veche, Şuie Paparude, Ţăndărică & Fanfara 10 Prăjini, Mircea Vintilă şi Mircea Baniciu. Lumea aplaudă, se cântă , iar producătorii răsuflă uşuraţi c-au scăpat neplouaţi.