Mai intai nu s-a inghesuit nimeni sa candideze la Primaria Capitalei. Lideri de mana a doua de la partidele mari s-au invitat unii pe altii. Nu si la PSD. Acolo Vanghelie s-a batut cu toti. Aparent. In cele din urma s-a ajuns la solutia Cristian Diaconescu. Ceea ce n-a remarcat insa nimeni este ca taraboiul lui Vanghelie nu a avut decat rolul de a abate atentia de la jocurile de culise. A batut toba sa se adune curiosii. Sa se agite presa si analistii politici. Pentru asta si-a luat tainul, el negociindu-si la sange viitorul politic cu liderii partidului. Toti ochii au fost atintiti asupra ambitiosului primar de la cinci, nimeni nu s-a mai interesat despre planurile social-democratilor. Adica planurile gastilor, fiecare dintre ele tragand alte sfori, in alte directii.

Grupul Geoana a dorit ca el sa fie cel care socheaza la aceste alegeri, asa ca a asteptat, si a asteptat, si a asteptat nominalizarea PD-L. Democrat-liberalii au cedat si nu au mai fost ultimii care au anuntat numele candidatului, desi sperau, de asemenea, sa poata exploata la maximum elementul-surpriza. Etapele nominalizarii lui Cristian Diaconescu de catre PSD erau dinainte stabilite, rugamintile fierbinti adresate acestuia de a accepta sa candideze nefiind decat inca o stratagema electorala. Grupul Iliescu, ajutat de oamenii loiali din tabara 322, l-a pregatit pe "independentul" Sorin Oprescu, el fiind prezentat alegatorilor drept cea mai recenta victima a sistemului ticalosit. Acesta a tasnit luandu-le fata tuturor contracandidatilor. Tactica electorala: victimizarea. Diferenta minora intre el si Basescu, vazuti ca "victime", ar fi data numai de o cifra. Presedintele – victima celebrilor 322, Oprescu – a celor 365 de semnaturi contabilizate initial de BEM a fi lipsa. Iliescu a amenintat ca va candida el la primarie si se pare ca,

intr-un fel, chiar s-a tinut de cuvant. Relati