Lumea face anumite lucruri pentru c-aşa a apucat ea. Le spune pentru c-aşa a auzit. Sînt oameni care calchiază la linie gesturi ale căror semnificaţii le scapă. Cu toate astea, simplul fapt al ducerii la bun sfîrşit a gestului îl umple pe om de sentimentul lucrului bine făcut. M-am pomenit în nenumărate rînduri în conjuncturi în care eu însămi a trebuit să copiez, la detaliu, gesturi pe care nu le-nţelegeam, dar care, bine copiate, mă umpleau de o bucurie tîmpită. Mă simţeam împlinită şi de folos universal.
Lumea face anumite lucruri pentru c-aşa a apucat ea. Le spune pentru c-aşa a auzit. Sînt oameni care calchiază la linie gesturi ale căror semnificaţii le scapă. Cu toate astea, simplul fapt al ducerii la bun sfîrşit a gestului îl umple pe om de sentimentul lucrului bine făcut. M-am pomenit în nenumărate rînduri în conjuncturi în care eu însămi a trebuit să copiez, la detaliu, gesturi pe care nu le-nţelegeam, dar care, bine copiate, mă umpleau de o bucurie tîmpită. Mă simţeam împlinită şi de folos universal.
Mai interesant decît asta e altceva, anume: cum cei care reproduc întocmai forme fără fond se învoiesc fără jenă să încalce "regulamentul" cu gesturi aparent inofensive. Exemplul cel mai şocant l-a trăit într-o dimineaţă, în biserică, o tînără care-şi croia drum printre credincioşi spre o icoană. Se opreşte puţin descumpănită de aglomeraţie, calculîndu-şi în minte mişcările următoare. Moment excelent pentru ca o cucoană ocupată cu paza şi ordinea să intervină brusc: se întinde peste măsură înspre tînără, o apucă de mînecă şi-o trage violent de ea, certînd-o şoptit că n-are voie să stea acolo. După modelul "staţionarea interzisă". Evident că tînăra încălcase un regulament pe care doamna-l avea foarte bine întipărit pe creier, anume că pur şi că simplu nimeni nu avea voie să staţioneze în zona în care tînăra s-a oprit. "Ce-aveţi, d
