Trecatorii mai in varsta care au ajuns in fata Muzeului de Arta cu putin inainte de Pasti au crezut ca viseaza: statuia ecvestra a Regelui Carol I, datorata marelui sculptor croat Ivan Mestrovici, demontata de comunisti (si apoi topita) in anul 1948, revenise pe soclu, in mijlocul pietei, peste noapte! Era, precum in bancul sovietic bine cunoscut, adevarat, dar cu unele precizari. Mai intai statuia nu este sculptata de Mestrovici, ci de Florin Codre; in al doilea rand, nu este statuia propriu-zisa, ci o macheta bine lustruita care aduce a bronz: iar soclul nu este de granit, ci din placaj. In fine, statuia nu este pusa acolo pentru eternitate, ci pentru o perioada de circa 45 de zile, urmand ca bucurestenii sa-si dea cu parerea.
Se pune problema daca democratia populara trebuie sa se extinda si in domeniul estetic. Amplasarea unui monument, ca si marile decizii urbanistice nu pot fi luate prin vot public. O consultare este posibila, dar decizia nu poate fi luata decat de oameni competenti. Altfel, desfiintam arhitectii si sculptorii si-i inlocuim cu zidari care executa vointa poporului, asa cum la inceputurile comunismului s-a spus ca si medicina poate fi practicata de infirmieri care cunosc marxism-leninismul.
Acel spatiu vag care incepe in dreptul strazii stirbey Voda si se termina la Galeriile Cretzulescu, acea dilatatie, informa ca o hernie, a Caii Victoriei, presarata cu coloane de afisaj, cu automobile grotesc suite pe hidoase practicabile, taiata in doua de grilajul de fier al Muzeului de Arta gazduieste, printre altele, si cateva statui care-si intorc spatele, parca pentru a ilustra dihonia generala in care traieste societatea noastra. Dominanta e data de faimoasa "teapa" a dlui Ghildus, care are calitatea surprinzatoare ca nu se potriveste cu nici un element din peisajul urban, fiind, asa cum considera si publicul, si cunoscatorii (cu
