Au părinţii naturali dreptul de a ţine legătura cu copilul la care au renunţat?

Spre binele copilului

Multe familii adoptatoare din România au iniţiat o petiţie împotriva deciziei Curţii Constituţionale de a modifica Legea nr. 273 din 2004. Aceşti oameni cer ca părinţii naturali să nu aibă acces la datele lor. De ce? În primul rând, pentru că adopţia deschisă nu e în interesul copilului. Îl obligă, brusc, să afle că are două rânduri de părinţi, dintre care unii l-au conceput şi l-au dat, iar ceilalţi l-au crescut. Această situaţie îi poate produce confuzie şi suferinţă, îi poate pulveriza echilibrul emoţional şi sentimentul de apartenenţă.

În România, majoritatea copiilor adoptaţi provin din familii dezorganizate, din părinţi care au renunţat voluntar la progeniturile lor sau care chiar au abuzat de ele. Efectul probabil al reluării legăturilor ar consta în permanentizarea unor complexe - „De ce m-aţi dat? Înseamnă că e vina mea“ - sau la reapariţia spaimei.

Adopţia deschisă nu aduce beneficii nici părinţilor adoptivi. Perechea care adoptă se va simţi mereu ameninţată, urmărită de nişte ochi străini, ca urmare nesigură pe rolul de părinte. Cât despre părinţii naturali, ei trebuie să ştie că un copil nu e un colet pe care să-l depui la o căsuţă de valori şi să-l ridici în bună stare mai târziu, când îţi convine.

E bine ca un copil adoptat să afle, la un moment dat, povestea lui. Când? Atunci când hotărăsc cei care l-au crescut. E dreptul şi responsabilitatea lor, apoi copilul va decide singur dacă doreşte să îi cunoască pe cei care l-au abandonat. (Elena Georgescu)

Uşa care se închide

„Părinte e cel care te creşte, nu cel care te concepe“. De acord, însă nu e un concurs în care învingătorul ia totul. Uneori e vorba de teritorii şi de securizarea lor. E posibil ca în spatele dorin