Din cînd în cînd, mai aflăm vreo opinie a unui ziarist sau comentator care afirmă că e inutilă, de fapt, „strategia“ politicienilor în campania electorală de a da pomeni electorale cu pungi care conţin miei, salam şi alte d’ale gurii, sau chiar direct bani. Discursul ziaristului/comentatorului continuă înciudat, afirmînd sus şi tare că degeaba politicienii ne cred proşti (pe noi, poporul), realitatea fiind că, după ce oamenii iau pungile, cînd se vor afla în cabinele de vot, nimeni nu le va putea dicta nimic în afara propriei lor conştiinţe. Vor vota tot cum vor şti ei mai bine. Nimic, însă, nu ne garantează că lucrurile vor sta aşa. Iar noi ştim, cu toate acestea, că oamenii politici nu sînt proşti şi nu aruncă banii pe apa Sîmbetei. Şi eu cred că pomana electorală, punga cu siglă de partid şi conţinut culinar, este cel mai eficient mod, raportat la costuri şi rezultate, de a face campanie electorală. Eu cred în efectul miraculos al respectivei pungi asupra scrutinului electoral. Iar partidele politice ştiu că, deşi nu-şi pot asigura victoria la Primăria din Bucureşti prin această metodă, în oraşele mai mici punga cu pomană electorală este indispensabilă. Însă această practică de apropiere a voturilor este imorală, nepotrivită unei ţări europene şi cu un efect nociv asupra fundamentelor democraţiei. Cumpărate astfel, voturile cetăţenilor se reduc la o valoare economică (de 15 lei?). Această tranzacţie, care devine una economică, substituie astfel o funcţie importantă a democraţiei: reprezentarea pe baza încrederii şi nu pe aceea a averii. Din moment ce practica este una imorală, care denaturează din punct de vedere politic, soluţia ar putea fi combaterea acesteia cu instrumente legale eficiente. Pomana electorală, chiar dacă nu este numită ca atare, este în afara legii! Tot aşa cum este în afara legii şi mita. Numai că nimănui nu-i pasă. Biroul Electoral C