» Resedinta de vara a baronului Istvan Ugron, castelul de la Zau de Campie, construit dupa modelul castelelor medievale franceze, sta ascunsa de aproape 100 de ani in padurea Barsana si povesteste tuturor despre iubirea care a zdrobit sufletul stapanului sau.
Cum mergi dinspre Ludus spre Sarmasu, inainte sa intri in comuna Zau de Campie cu multi kilometri, poti vedea itindu-se printre copaci, de undeva, de pe un varf de deal, pe dreapta, turnul unui castel. E parca rupt dintr-o poveste de demult, iar apropierea de el te face sa visezi la vremuri demult apuse. Ajuns in sat, doar drumul de acces spre castel te face sa te trezesti la realitate pentru ca asfaltul vechi, mancat de inghet si dezghet, a ajuns in unele locuri sa fie napadit de pamant, in gropi care dau batai de cap pana si masinilor de teren. Totusi, ajuns in poarta castelului iti spui ca a meritat efortul, insa imediat te intristezi din nou la gandul ca ai putea fi printre ultimii vizitatori. Asta pentru ca, in ciuda faptului ca e locuit de 70 de suflete, copii orfani adapostiti aici, castelul de la Zau de Campie, construit intre 1909 si 1911, la comanda baronului Istvan Ugron, urmand arhitectura castelelor medievale franceze, este atacat astazi de nepasare. Zidurile exterioare arata mai rau ca oricand, iar unul din balcoane iti lasa impresia ca mai are un pic si sta sa cada, ducand cu el intreaga istorie a unui castel rasarit in padurea Barsana din dragostea lui Ugron fata de natura, dar mai ales din dorinta baronului, care a fost si ministru de Externe si ambasador al Austro-Ungariei, de a cuceri inima uneia dintre fiicele tarului Nicolae al II-lea al Rusiei.
Castel-calendar si drum placat cu aur
Legenda spune ca baronul Ugron a vrut sa aiba la Zau o resedinta de vara, care sa fie cu totul si cu totul deosebita, drept pentru care a cerut ca in padurea Barsana, unde cu mana
