Te uiti si te crucesti: Gigi Becali. In timp ce scriu, acest om fara Dumnezeu isi bate joc, zambind siret in coltul gurii, de doi prezentatori TV, de un profesor universitar, de un comentator sportiv, de procurorii anticoruptie numiti tradatori, sclavii serviciilor secrete ungare, isi bate joc de oamenii din fotbal, de jucatori, de suporteri, de o tara. Sfidarea maxima, esenta dispretului, delirul total trebuia sa poarte un nume.

Gigi Becali exprima apoteotic ce a invatat de la profesorii in rele ai Romaniei: de la Hrebenciuc, de la Mitrea&Nicolicea, de la Nastase, Parlament, Curtea Constitutionala, de la ministri penali, de la judecatori lasi. In legea lui, legea nu face doi bani. El, Gigi, este unul dintre initiatii sistemului putred care ii apara si iarta orice pacat. El, Gigi, joaca tare intr-un sistem capabil sa ingroape orice rahat, oricat de mare, oricat de puturos. Primim acest rahat in gura seara iar alde Gigi, Mitrea, Nastase, Seres, Remes, Pacuraru, Andon, Bolcas&co ni-l scot seara pe nas si ne spun ca-i apa de trandafiri. Ca putoarea de cancer in metastaze se numeste democratie parlamentara, drepturile omului sau dictatura basesciana, cum le vine la gura.

Din absurd in absurd, din eroare in eroare, Romania trebuia sa ajunga si aici. La un mascarici sinistru care a definit culmea anticoruptiei: in Romania dai spaga impotriva coruptiei. Becali a numit-o aproape savant. I-a spus “oferta publica de recompensa”. O sintagma simbol, nerozia suprema in care se topeste dispretul unui intreg sistem. Adica, ce intelegem noi din tupeul sau masiv?

Ca exponentii cei mai detestabili ai sistemului rasturnat romanesc se simt atat de puternici, de feriti, atat de imuni la lege, incat ar oferi spaga in mod public. La vedere. Ce sa se mai ascunda prin boscheti. Are dreptate. Romania a ajuns la un pas sa decreteze nelegiuirile comise pe asc