Pe 3 mai 2008, Galeria Posibilă şi Galeria Arcade au organizat în Biserica Evanghelică de la Herina (judeţul Bistriţa), vernisajul expoziţiei Stefan Câlţia. Desene la Herina. Evenimentul se înscrie într-o suită de manifestări care, începînd cu 2002, au căpătat o amploare din ce în ce mai mare cu fiecare an. Citatele galerii au optat atunci pentru spaţii alternative de expunere. Folosirea domeniului public pentru expoziţii, a străzii, a Catedralei Evanghelice din Bistriţa sau a Bisericii Evanghelice Herina reprezintă doar cîteva exemple privind viziunea organizatorilor sau locurile alese. Relativ la locuri, Ştefan Câlţia ne-a declarat în interviul oferit că pentru el spaţiul nu este omogen. Sînt şi locuri „frumoase“, dar şi la antipod – locuri „periculoase“. Acordul gestului cu spaţiul este o principală problemă a artistului şi nu numai. Măsura, respectul şi consonanţa sînt doar cîteva dintre mijloacele prin care putem pune „în ordine“ lucrurile înfăptuite de noi în lumea reală. Plantarea unui măr poate căpăta dimensiuni cosmice dacă acesta este asimilat cu un axis mundi. Timp şi spaţiu sacru Din punctul de vedere al celor spuse de Ştefan Câlţia, dar şi al evidenţei date de bunul-gust şi bunul-simţ, Herina, biserică din secolul al XIII-lea, este un loc aparte. Situat pe dealul din nord-estul localităţii omonime, la 16 km de Bistriţa, edificiul de cult domină împrejurimile, fiind amplasat pe dealul Hagău, cel mai înalt din zonă, unde au existat exploatări de sare din vremea ocupaţiei romane (numele localităţii Herina provine din limba celtă – halina însemnînd „sare“). Iniţiativa organizatorilor vizează un context mai amplu decît cel strict artistic – şi anume cel al recuperării valorilor de patrimoniu româneşti. Biserica de la Herina face parte din categoria monumentelor de prim rang în acest sens. Herina înseamnă un loc şi o istorie. Altfel spus, devenire pe p