» In ultimul an cotatiile contractelor futures de la Bursa de Marfuri din Chicago s-au dublat.
Incep cu trei fapte. Prima: aproape jumatate din populatia lumii (3 din 6,6 miliarde de oameni) foloseste orezul ca ingredient de baza in alimentatia zilnica. A doua: cea mai mare parte traieste in Asia. Pentru China, de pilda, o piata cu peste un miliard de consumatori, orez este cuvantul sinonim pentru hrana. Ai, o duci bine, nu, faci foame. A treia: de la inceputul acestui an, oferta mondiala de orez este mai zgarcita si vestile despre productie nu sunt prea optimiste, mai ales dupa recentul ciclon din Burma (cunoscuta si ca Myanmar).
Sa vedem cum se leaga toate astea de bani si mai ales de investitii personale. Cu trei miliarde de consumatori, orezul isi castiga din start atentia investitorilor nu doar de pe piata marfurilor, ci si a intrumentelor financiare derivate. Cu atat mai mult anul acesta, cand asteptarile privind oferta raportata la consum dau nastere la serioase ingrijorari.
In ultimii cinci ani pretul a tot crescut. Indicele de pret FAO (Organizatia Pentru Alimentatie si Agricultura a Natiunilor Unite) pentru orez a ajuns la 188 de puncte in martie anul acesta fata de 81 in 2003, prin urmare, mai mult decat dublu. In aceeasi perioada, datele organizatiei arata ca pretul mediu al celui mai tranzactionat sortiment de orez (Thai alb 100%, categoria B) a crescut de la 201 dolari pe tona in 2003 la 567 de dolari pe tona in martie 2008, aproape triplu.
Martie si aprilie au fost luni cu adevarat fierbinti pentru cotatii. Puse parca la foc iute (prin fierbere orezul isi mareste volumul de cel putin trei ori) preturile s-au unflat si au doborat maxime dupa maxime. Financial Times consemna, la jumatatea lui martie, atingerea unui maxim de 34 de ani, pe fondul reducerii, din cauza vremii friguroase, a productiei marilor export
