Un nonagenar egiptean ne povesteşte moravurile ţării sale, pe vremea cînd era tînăr şi însetat de viaţă. Sînt revelaţii admirabile! Realitatea ilustrată, 12 mai 1933Un nonagenar egiptean ne povesteşte moravurile ţării sale, pe vremea cînd era tînăr şi însetat de viaţă. Sînt revelaţii admirabile!
“Ehei! Copilul meu, ce viaţă era odinioară!Eşti sigur, Nasr Edin-Bey, că nu regreţi decît viaţa de odinioară? Atunci erai tînăr, frumos, puternic, viaţa îţi surîdea... Dă-mi voie să-ţi spun adevărul... ca şi celorlalţi, nu-ţi pare rău decît după după tinereţea d-tale... Ochii mici îi sclipiau de inteligenţă sub fruntea lată. Cu toate că era nonagenar, Nasr Edin-Bey îşi păstrase statura impunătoare. Tatăl său servise în armata lui Mohamed Ali, iar el ocupase posturi însemnate în guvernămînt. Obrazul îi era încadrat de o barbă lungă, albă pe care o mîngîia din cînd în cînd. Vorbia rar:
– Întrebai de tinereţea mea? Dar nu o regret deloc. Am trăit din plin, intens. Nu mi-am tîrît tinereţea, cum fac tinerii din ziua de azi. Pe vremea mea, cînd erai tînăr se petrecea, se făceau nebunii. Astăzi, tinerii îmbătrînesc înainte de vreme. Crede-mă pe mine, nu regret decît viaţa sau, mai bine zis, felul de trai de odinioară... Nasr Edin-Bey m’a cunoscut de cînd eram copil. L-am auzit adeseori, povestindu-mi istorioare minunate, despre vremurile trecute. De cîte ori nu a evocat în faţa mea episoade din viaţa lui? Niciodată nu mă săturam ascultîndu-l. Fiindcă ştia să povestească frumos!
– Vrei să-mi povesteşti cum se făceau pe vremuri căsătoriile?
– Ceremonia căsătoriei era precedată de mai multe serbări. Cea mai însemnată era “Zefet-el-hamam-ul” (procesiunea băii), care se făcea de obicei Miercurea sau Sîmbăta înainte de nuntă. În ziua aceea, mireasa se îndrepta cu mare alai spre baia publică. Înaintea cortegiului păşiau muzicanţii, cari cîntau din oboae, bă
