Pe la începutul celei de a doua jumătăţi a secolului trecut, cei de vîrsta mea vorbeau cu entuziasm despre legendara tabără internaţională de pionieri Artek din Crimeea. Ajungeau acolo doar cîţiva copii, care aveau să se laude cu asta mulţi ani.
Pe la începutul celei de a doua jumătăţi a secolului trecut, cei de vîrsta mea vorbeau cu entuziasm despre legendara tabără internaţională de pionieri Artek din Crimeea. Ajungeau acolo doar cîţiva copii, care aveau să se laude cu asta mulţi ani. Adulţii discutau meritele relative ale unor tutunuri cultivate tot pe litoralul estic al Mării Negre, la Batumi şi Suhumi. Le-am căutat pe hartă, le-am găsit, mi le-am imaginat şi doar atît. Dar acum cîteva zile am citit o relatare de călătorie prin aceste locuri şi m-am înfiorat.
La Suhumi gara e pustie, printre şinele de tren cresc buruieni, clădirile dimprejur poartă urme de gloanţe şi obuze sau sînt simple ruine. Nu departe de gara abandonată, o curte din care răzbate un miros de grădină zoologică de provincie şi nişte ţipete tulburătoare. Cîteva cuşti adăpostesc vreo trei sute de maimuţe necăjite. E tot ce a mai rămas din celebrul Institut de patologie şi terapie exeperimentală, una dintre gloriile ştiinţei din imperiul sovietic.
Aici se derulau cercetări de avangardă, se pregăteau marile surprize ale unui viitor care nu s-a mai materializat. Oamenii de ştiinţă au plecat, luînd cu ei o mulţime de maimuţe, s-au mutat undeva în Rusia, pe lîngă Soci, nu departe de graniţa cu Georgia. Pare destul de probabil că au renunţat la cel mai important proiect al institutului, patronat direct de Iosif Visarionovici Stalin, un hibrid om-maimuţă.
La Suhumi au rămas doar amintirile şi istoria. Locul este pomenit pentru prima oară în secolul 6 î.e.c., pe cînd se numea Dioscurias, colonie a grecilor din Milet. A urmat stăpînirea romană, apoi Bizanţul (pe vremea împ