MIRCEA MIHĂIEŞ. Cunoscutul eseist şi prozator, coautor al romanului „Femeia în roşu“, clasicul postmodernismului românesc, se afirmă mai nou ca autor de monografii neconvenţionale ale unor figuri din elita culturii populare americane.

Eseistul optzecist de pe Bega, ajuns unul dintre „stâlpii“ instituţiilor culturale de la Bucureşti, revine spectaculos în librării cu o carte inedită şi surprinzătoare, din toate punctele de vedere: „Metafizica detectivului Marlowe“, apărută recent la prestigioasa Polirom, casă de editură care a editat şi reeditat în ultimii ani toate cărţile autorului.

Apariţia cărţii despre detectivul Philip Marlowe - eroul atipic impus în „panteonul“ nemuritorilor literaturii mondiale prin cele şapte romane ale scriitorului american Raymond Chandler care-l au drept erou - este importantă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este o premieră pentru piaţa editorială românească, săracă în lucrări de acest gen, fără să mai vorbim de profesionalismul şi rafinamentul stilistic cu care Mihăieş tratează subiectul.

În al doilea rând, cărţi precum aceasta, ca, de altfel, şi precedenta expediată de Mircea Mihăieş în librării - „Viaţa, patimile şi cântecele lui Leonard Cohen“ (tot la Polirom, în 2005) - reprezintă un punct de cotitură, o turnură în bibliografia unuia dintre cele mai apreciate condeie eseistice afirmate în anii ’80. În acest ultim deceniu al comunismului românesc, în acelaşi timp şi cel mai „întunecat“, tânărul Mircea Mihăieş a debutat cu eseul „De veghe în oglindă“, apărut la Cartea Românească în 1989, urmat de alte volume de eseuri ample: „Cartea eşecurilor. Eseu despre rescriere“ (1990) sau „Cărţile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea“ (tot în primii ani ’90).

În aceiaşi ani ’80, viitorul vicepreşedinte al „culturii române pentru export“ a mai comis un act de nesupunere faţă de cano