"S-au aruncat in joc sume enorme pentru mentinerea in viata a acestor magazine (duty-free-uri – n.r.). Iar dupa ce proiectul meu de lege a trecut de Senat, am fost contactat de un demnitar care s-a oferit sa-mi dea un milion de dolari pentru a remodifica legea, in asa fel incat duty-free-urile terestre sa fie mentinute".
"Pot sa afirma ca anumiti guvernanti si politicieni au fost finantati cu milioane de euro ca sa aiba grija ca legislatia duty-free-urilor sa nu intampine probleme. Sta-tul pierde milioane de euro, iar niste indivizi castiga sume fabuloase si au grija de politicienii lor".
Sunt doua declaratii facute de acelasi senator, Marius Marinescu, pentru TIMPOLIS, la interval de cateva luni. Prima, in aprilie 2007, cu cateva zile inainte ca Senatul sa dea unda verde mentinerii acestor magazine pe frontiera necomunitara, respingand O.U.G. 48/2006, care prevedea mentinerea functionarii lor doar in aeroporturi, porturi si la bordul aeronavelor. A doua, cateva luni mai tarziu, dupa ce Marius Marinescu a depus la Senat un alt proiect de lege pentru desfiintarea acestor magazine.
Citindu-le si, in lipsa divulgarii numelor celor incriminati, ai tendinta de a-i ignora declaratiile, catalogandu-le drept atacuri murdare, dar obisnuite pe ringul politicii, fanfaronada de politician, care vrea sa-si marcheze onestitatea nu facand afirmatii pe seama ei, ci evidentiindu-i lipsa in cazul altora.
Raportandu-i declaratiile la starea de fapt – capturi de zeci de miliarde de lei facute constant, in zona duty-free-urilor, puse fata in fata cu legi ciunte si aruncate intr-o lupta-simulacru cu acest fenomen, care permit doar amenzi palide si starnesc o recidiva sfidatoare, si, nu in ultimul rand, cu inertia in zona combativa a acestui fenomen a celor care reprezinta legislativul – observi ca in ecuatie intra o circumstanta devenita, in atare conditii, atenu