Nu va pierdeti vremea cu acest spectacol cu ifose de originalitate regizorala, care nu poate provoca decat mila pentru sarmanii actori, obligati sa-si rupa oasele pe un tobogan metalic, fara macar sa comunice vreo idee. Chinurile la care sunt supusi au drept rezultat doar rasul nervos al publicului.
Situatia regiei romanesti se agraveaza de la o stagiune la alta. Majoritatea tinerilor regizori vor sa rescrie textele clasice prin asa-zise viziuni originale, in care actorii devin a treia roata de la o caruta pe care o trag sontac. Regizorii vor sa socheze prin viziuni ce rastoarna sensurile elementare ale scrierii. Multi acuza si o grava lipsa culturala; ignora menirea unui spectacol de a provoca publicul la gandire si emotie, o regula simpla pentru rostul ofertei teatrale, ce trebuie sa comunice credibil o idee, un mesaj. Tinerii regizori exhibitionisti au la dispozitie teatrul independent, pot sa-si caute sponsori, sa-si prezinte experimentele sau ifosele de inovatori, si chiar sa convinga asupra conceptelor personale, daca au talent. Nu se inghesuie insa, pe taramul teatrului neinstitutionalizat.
Tanarul regizor Radu Alexandru Nica si-a dorit sa-l modernizeze pe clasicul iluminismului german, Gotthold Ephraim Lessing reusind sa distruga sensurile piesei "Emilia Galotti", scrisa in 1772. In stilul secolului XVIII, Lessing a intentionat condamnarea unei societati dominate de nobili despotici, naraviti la placeri, obligati la casatorii din interes etc. Ataca moravurile epocii sale printr-o poveste simpla. O tanara e rapita de un print si tatal o va ucide in final, cu credinta ca-i salveaza astfel onoarea. Iata si punctul de vedere al regizorului Radu Alexandru Nica asupra piesei lui Lessing: "«Emilia Galotti» e un text cvasicunoscut in Romania si un soi de «Scrisoare pierduta» in spatiul cultural german. Minus umor, evident, ca doar vorbim de
