MĂSURIŞUL LAPTELUI ● În Oaş s-a sărbătorit plecarea turmelor la munte
În a doua duminică a lunii mai, în fiecare an, Pasul Huta – Certeze vuieşte de ţipuituri şi ameţeşte de mirosul cărnurilor fripte, reverberînd pînă-n creierii munţilor veselia oamenilor. Este Sîmbra Oilor, una dintre cele mai mari şi mai fastuoase sărbători pastorale. Veniţi cu miile din judeţ, din ţară şi străinătate, participanţii împînzesc pajiştea, frămîntînd sub picioare iarba crudă a primăverii. Căci, în această zi, "Sus, sus, sus, la Huta, sus/ Pînă şi doru’-a ajuns".
MĂSURIŞUL LAPTELUI ● În Oaş s-a sărbătorit plecarea turmelor la munte
În a doua duminică a lunii mai, în fiecare an, Pasul Huta – Certeze vuieşte de ţipuituri şi ameţeşte de mirosul cărnurilor fripte, reverberînd pînă-n creierii munţilor veselia oamenilor. Este Sîmbra Oilor, una dintre cele mai mari şi mai fastuoase sărbători pastorale. Veniţi cu miile din judeţ, din ţară şi străinătate, participanţii împînzesc pajiştea, frămîntînd sub picioare iarba crudă a primăverii. Căci, în această zi, "Sus, sus, sus, la Huta, sus/ Pînă şi doru’-a ajuns".
Vechi de sute de ani sau poate de milenii, măsurişul oilor n-a avut pînă acum cîteva decenii festivismul acesta general. Totul se făcea şi se desfăcea la stînă, dincolo de ochii curioşi sau nu ai celor din afara familiilor de oieri. Tainic, mistic aproape, procesul se derula după reguli moştenite din tată-n fiu, pierdute-n vremurile fără margini ale începuturilor oieritului în arcul carpatic. În lucrarea "Ultimii păstori", Dumitru Budrală şi Maria Sterp coboară cîţiva paşi într-un timp al nimănui punctat numai de sărbători creştine ori tradiţionale: "În ziua Sf. Gheorghe, zisă popular Sîngiorgiul sau Sîngiorzul, 23 aprilie, crescătorii de oi se adună în fiecare sat pentru a hotărî împreună unde vor face stînele în anul respectiv, cine le v
