Ioana Lupea publica saptamana trecuta un editorial in care impartea, foarte pertinent, candidatii la alegerile locale dupa categoria de discurs cu care isi duc campania electorala :

“Mai mult decat o competitie intre candidati, partide sau proiecte, scrutinul din iunie este o inclestare intre simtire si ratiune; mai prozaic, o batalie intre populisti si administratori. Adica intre cei care nu au proiecte, dar lingusesc si cei care se mai pricep la administratie, dar nu si la flatarea alegatorului cu reverente dezgustatoare. Victoria va depinde mai mult de cine voteaza.” (Ioana Lupea - “Populisti si administratori”)

Sau, rezumand un articol al lui Underhill despre candidatul PD-L de la Sectorul 4, asistam la o batalie intre candidatii “program” si candidatii “poster”; putem deduce ca electoratul se imparte la randul sau intre

1. Votul pentru “program” vs. votul pentru “poster”. Acum, dincolo de aceasta impartire la nivel general, ponderea si justificarea pentru un vot sau pentru un altul depinde de la caz la caz. Cu siguranta ca, teoretic cel putin, votul pentru “program” si candidatii tip “administrator” par la prima vedere o optiune mai rationala, si asa si este intr-o buna parte din cazuri. Totusi, in practica lucrurile nu sunt chiar atat de categorice. Discursul administrativ in forma poate sa fie in fond unul populist, acolo unde solutiile administrative propuse suna bine dar sunt departe de a fi fezabile. Apoi exista localitati unde, oricat de frumos ar suna discursul de tip administrativ, electoratul prefera candidati care inspira incredere prin sine, in locul unora care propun proiecte administrative. Mai ales daca exista precedente de proiecte frumoase promise in campanie si ramase apoi doar pe hartie.

2. a) Vot pentru partide vs. vot pentru persoane Fiind de o buna bucata de vreme singurul tip de vot uninominal -