Cu prilejul anuntului ca, in urma acceptarii concluziilor anchetei Comisiei Europene cu privire la ajutorul de stat, Ford preia efectiv uzinele de automobile de la Craiova, dl Atanasiu, presedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), a spus ca momentul implicarii investitionale a trustului american in Romania marcheaza debutul "celei de-a doua industrializari a tarii", sintagma dupa care au urmat consideratiile de rigoare despre caracterul solid si eficient al acestei industrializari realizate in conditiile economiei de piata, prin comparatie subinteleasa cu "cea dintai industrializare" – nementionata ca atare, dar considerata probabil fortata si ineficienta – de pe vremea economiei comuniste de comanda.
Ideea "celei de-a doua industrializari a tarii" nu este una originala a d-lui Atanasiu si reluarea ei de catre domnia sa dintr-o dezbatere ce a avut loc mai de mult in presa de specialitate (vezi Ziarul Financiar/ Piata Financiara) nu-i confera vreo greutate profesionala, caci, evident, o autoritate birocratica nu poate tine locul unei autoritati in materie.
Desigur, nimeni nu poate minimaliza impactul pozitiv major al implicarii Ford in industria din Romania, dar, chiar daca il adaugam celui al implicarii Renault, nu se depaseste masa critica de schimbare necesara pentru a se vorbi de o (re)industrializare a tarii. O asemenea masa critica ar putea fi depasita doar daca proiectele unor Mercedes sau Mitsubishi de implicare in Romania s-ar materializa.
Pana atunci raman argumente puternice, care se opun folosirii cu lejeritate a acestei sintagme atat de incarcate de semnificatii si care nu ar trebui lasata sa aiba soarta atator altora similare pe care politica le-a varat, din interese diverse, in derizoriu.
Indiferent cum este apreciata "prima industrializare" a tarii, aceasta a fost urmata in perioada postd
