După 1989, preşedinţii au fost mereu bănuiţi de părtinire în situaţii de o mie de ori mai nevinovate ca aceasta. Dar niciodată un şef de stat nu a luat făţis partea unui candidat la locale sau la orice alt nivel electoral, indiferent de ceea ce era în sufletul lui.
PD-L seamănă cu o societate comercială care trăieşte numai pe credit. Banii ei nu există, sunt ai Băncii Băsescu. Dacă banca merge bine, îi merge bine şi partidului. Zilele trecute, bancherul s-a decis să mai împrumute ceva. E campanie, e vremea investiţiilor politice.
În prima etapă, preşedintele s-a trezit vorbind despre "blaturi" de campanie şi toată lumea a îngheţat. Ce vrea să spună? E supărat pe ai lui? S-a certat cu Blaga? PD-L fremăta de căinţă şi cerea dreptate. Aşa că a apărut etapa a doua. Un dejun de lucru, la capătul căruia preşedintele s-a explicat. Blaturile, spune domnia sa, se referă la inşi precum Pavelescu şi Guşă. Ne-am liniştit. Preşedintele a înfierbîntat o ţară întreagă vorbind în dodii despre candidaţii care nu au, oricum, prima şansă.
În orice caz, merită să ne amintim că Pavelescu şi Guşă i-au fost lui Băsescu stîlpi de campanie electorală, pe vremea cînd cel dintîi nu era "avocatul cu cap mare", iar cel de al doilea nu se făcea vinovat de întîlniri cu Hrebenciuc. Mai merită să ne mirăm de faptul că Băsescu îi reproşează lui Oprescu abandonarea primăriei pentru postul de senator. Pentru că Băsescu a abandonat şi el primăria pentru poziţia de preşedinte. Există reguli pentru toată lumea, dar care nu se aplică şi în cazul preşedintelui?
Da. De fapt, asta e problema din ce în ce mai paradoxală a momentului.
În declaraţiile lui de duminică, Traian Băsescu a călcat în picioare statutul de preşedinte. După 1989, preşedinţii au fost mereu bănuiţi de părtinire în situaţii de o mie de ori mai nevinovate ca aceasta. Dar niciodat