Ne strofocăm de zor pe motiv de rasism şi intoleranţă a italienilor. La putere a venit un guvern de dreapta care-şi propune să-i alunge pe imigranţi. A câştigat făcând campanie pe această temă.

Au primit un ajutor nesperat din partea românilor, care le-au servit pe tavă argumentele. De la Mailat şi până la cei doi încă necunoscuţi jefuitori ai celui mai bătrân episcop din peninsulă. Printre măsurile abuzive pe care vor să le ia italienii figurează şi aceea a interzicerii sejurului celor care nu reuşesc să câştige o sumă de bani care să le permită să trăiască decent. Această măsură va lovi în primul rând în români. Deşi în Italia sunt numeroşi imigranţi de alte etnii - de la albanezi şi marocani până la ucrainieni şi sudanezi - nici un alt grup nu şi-a făcut o popularitate atât de susţinută şi atât de defavorabilă ca românii. Deşi nu printre cele mai grave, delictele comise de români sunt revoltătoare prin lipsa lor de decenţă şi de măsură. Am exportat, din nefericire, în Italia, cea mai de jos categorie de populaţie, care a dus cu ea nu doar lipsa de civilizaţie, dar şi pornirile barbare şi lipsa oricărui reper etic. Au plecat, precum hoardele barbare în decursul istoriei, în bandă, ţintind locuri şi oameni uşor de agresat şi de jefuit. Nu s-au dat şi nu se dau în lături de la nimic din ceea ce poate aduce un câştig fără muncă şi un bun fără drept. Deşi în minoritate faţă de marea masă a românilor aflaţi în Italia legal şi cu temeiuri de muncă profund serioase, aceştia sunt cei care ne conferă trăsătura caracteristică.

Zic, de aceea, că în loc să piardă vremea cu proteste inutile şi nejustificate, politicienii şi autorităţile române ar trebui să ia măsuri, ele însele, pentru a-şi aduce acasă acest contingent de răufăcători şi de a le aplica tratamentul cuvenit. Expulzarea, la care doresc să recurgă italienii, nu mi se pare deloc un abuz, atâta timp acest