Alegerile parlamentare anticipate din Serbia, convocate în urma crizei politice apărute după secesiunea Kosovo, au dat cîştig de cauză, din punctul de vedere al voturilor obţinute, partidelor de orientare proeuropeană. Însă, aşa cum se întîmplă adeseori în politică, dar şi în viaţă, "cîştigătorul nu ia nimic", ca să folosesc titlul unei nuvele a lui Hemingway. Să ne amintim doar de ultimele alegeri legislative din România…
Alegerile parlamentare anticipate din Serbia, convocate în urma crizei politice apărute după secesiunea Kosovo, au dat cîştig de cauză, din punctul de vedere al voturilor obţinute, partidelor de orientare proeuropeană. Însă, aşa cum se întîmplă adeseori în politică, dar şi în viaţă, "cîştigătorul nu ia nimic", ca să folosesc titlul unei nuvele a lui Hemingway. Să ne amintim doar de ultimele alegeri legislative din România…
Partidul Democrat al preşedintelui Boris Tadici şi aliaţii săi au obţinut împreună 38,75% din totalul voturilor, ceea ce înseamnă că le vor reveni 102 locuri din cele 250 ale viitorului Parlament, potrivit rezultatelor parţiale, date publicităţii după numărarea a 98% dintre buletinele de vot. Înainte de scrutin, rivalii lor, ultranaţionaliştii din Partidul Radical Sîrb, condus de Tomislav Nikolici, erau consideraţi favoriţi pe valul de furie naţională provocat de autoproclamata independenţă kosovară. Cu toate acestea, n-au obţinut decît puţin peste 29% din voturi, adică 77 de mandate parlamentare. Drept urmare, rolul-cheie în negocierile pentru formarea viitorului Guvern revine formaţiunilor mai mici care au trecut pragul electoral: partidul naţionalist al premierului Voislav Koştuniţa, cu 11,3% (30 de mandate), socialiştii din fostul partid al lui Slobodan Miloşevici (7,6%, respectiv 20 de mandate), liberal-democraţii (5,3%, 14 mandate) şi formaţiunile minorităţilor etnice (3,2%, 7 mandate).