Nu putem nega impactul antropic asupra mediului si faptul ca omul poate distruge, in mod necugetat, minat doar de dorinta unui cistig rapid, atit mediul natural, cit si ceea ce a construit societatea de-a lungul timpului. Teoria politica ce a influentat comportamentele umane inclusiv fata de mediul inconjurator, a creat mai multe doctrine politice referitoare la relatia om-natura, incepind cu cele ale lui Jean Boden continuind cu cele legate de factorii climatici sau geografici si cele ale geopoliticii moderne. A aparut astfel notiunea de drept la un mediu inconjurator protejat. Cu ocazia numeroaselor conferinte legate de mediu s-au eliberat numeroase masuri in urma carora urmeaza a se elabora, pe plan general si national, strategii pentru dezvoltarea durabila, ceea ce inseamna mentinerea calitatii generale a vietii, mentinerea accesului continuu la rezervele naturale, evitarea compromiterii pe termen lung a mediului pentru a nu afecta capacitatea generatiilor viitoare de a nu raspunde propriilor nevoi. In ceea ce priveste recunoasterea internationala a notiunii de drept la un mediu inconjurator protejat, prima incercare s-a facut in cadrul Conferintei de la Rio (1992) unde se proclama dreptul omului la o viata sanatoasa si productiva, in armonie cu natura. Din pacate aceasta proclamatie nu are putere juridica. Nici declaratia universala a drepturilor omului (1948) si nici unul din pachetele internationale referitoare la drepturile omului (1966) nu cuprind un asemenea drept. Un alt moment important il constituie Protocolul de la Kyoto (1998) unde s-a adoptat angajamentul global de reducere cu 5.2% a emisiilor mondiale de gaze cu efect de sera, fata de anii ‘90, pina in 2012. Protocolul a intrat in vigoare pe 16 februarie 2005, si nu a fost semnat de SUA si Australia. Ultima conferinta pe probleme de mediu s-a desfasurat la Bali in decembrie 2007. Aceasta a avut ca sc