Campania electorală în curs de derulare, cel puţin cea din Bucureşti, curge cumva de la sine, parcă fără mari pasiuni şi energii puse în joc. Un soi de plictiseală – „trebuie s-o facem şi pe asta“ – domină spaţiul public, unde nici pachetele cu alimente, bătaia pe umbrele, tricouri şi pungi, pixuri şi brichete sau bătutul din palme la fel de fel de distracţii populare nu reuşesc să ridice gradul de interes şi participare a maselor largi. Dincolo de staffurile de campanie şi strategii care papă bani, probabil nu puţini, şi de corturile care au tot împînzit oraşul – mai ales PD-L-ist portocalii, păzite zi şi noapte (oare cît primeşte un amărît care stă de veghe pe un scaun în aerul răcoros-friguros al nopţilor de mai?) –, dincoace de micile ecrane unde aceleaşi mutre anoste se dau de ceasul morţii pentru binele naţiunii. Un aer de indiferenţă pluteşte în aer, ca şi cum nu ar avea nici o importanţă cine ar veni sau accede la putere. Tot „ăia“ rămîn acolo, tot „noi“ o să ne vedem de „ale noastre“. Un foarte bun articol despre alegerile locale în curs de derulare şi formele lor de manifestare publică Mircea Mihăieş în cotidianul Evenimentul zilei. Cităm din acest bine întocmit raport de activitate curentă politică, tocmai pentru a accentua elemente vizibile cu ochiul liber pentru oricine dă dovadă de puţin simţ de observaţie, cu toate partizanatele noastre ideologice, indiferent de simpatiile sau idiosincraziile ce fac ravagii în lumea noastră de azi. Sînt lucruri de bun-simţ pe care sagacele comentator le prinde în insectarul analizei sale. „A sosit ora caftului pe interese economice şi pe resurse. Ideea de stînga şi dreapta mai există doar în limbajul obosit al comentatorilor. În practică, diferenţele de doctrină s-au diminuat într-atît, încît candidaţii au devenit aproape interşanjabili. Ce diferenţă vedeţi între liberalul Orban şi PSD-distul Diaconescu? Sau înt