ANDREI CRĂCIUN: "Înainte, tristeţea era rezervată şomerilor, fetelor bătrâne. Acum vin din urmă copiii cu părul ciufulit. Emo-kids."
O fată emo a sărit pe geam. Şi a murit. Pentru că a căzut în „kap“. Veştile proaste se dau acum prin sms, şi prin sms e mai uşor de scris cu „k“. Mai demult, K era un personaj din Kafka, pentru generaţia scurtelor mesaje scrise e doar simbolul simplităţii ignorante. Aş putea să scriu până la sfârşit tot textul cu prescurtări de mess, cu riscul ca doamnele de la corectură să mă convoace pentru o scurtă terapie gramaticală de şoc.
Şi, la sfârşit, să vă întreb dak asha vretzi sah arate lumea pst 20 d ani? N-are sens, pentru că lumea oricum arată aşa, iar un ziar românesc bagă deja emoticoane printre rânduri. Eu cred că asta e o idee rea. Dar îl cred şi pe Dostoievski, care scria că „omul, ca un bou, se obişnuieş te cu toate“. M-am obişnuit, chiar dacă nu-mi plac emoticoanele pentru că sunt ca jocul îngroşat al actorilor din telenovelele proaste. Nu-mi plac pentru că ţi se bagă în suflet, te trag de mânecă agresiv: dragă cititorule, acum trebuie să te bucuri :) sau să te întristezi :(.
Înainte, tristeţea era rezervată şomerilor, curvelor, fetelor bătrâne, vieţaşilor, fotbaliştilor ratangii. Acum vin din urmă copiii cu părul ciufulit, machiaţi strident cu negru, cu urechile înfundate de muzică deprimantă, copiii care la 10-12 ani deja îşi revendică dreptul la deznădejde. Emo-kids.
Am auzit oameni care au toată dreptatea din lume să fie trişti indignându-se sincer: „Nu vă e, mă, ruşine?! Cum adică să nu mai poţi duce de la doar 12 ani? Viaţa e un lung şir de probleme, de nopţi cu gust de medicamente, de câteva cariere şi relaţii eşuate. Care sunt marile necazuri ale unor puşti care ar trebui să redescopere şotronul, nu prezervativul? N-au rate la bănci, orele târzii din noapte nu le sunt bânt