Primele patru luni ale anului 2008 se incheie cu un bilant triumfalist. Diagnosticul lucid, bazat pe argumente si cifre, distinge clar intre semnificatiile finite, impreciziile si contradictiile discursului ministerial. Ceea ce ni se serveste este un excedent bugetar de 0,14% din PIB, imbibat cu o ambigua transparenta si cu deficite nesustenabile ascunse. Cu cat resursele financiare ale natiunii sunt mai mari, cu atat mai lamentabila devine si irosirea lor. Regulile de constructie bugetara sunt tot neclare. Disciplina bugetara este in continuare mimata. Evident, in acest haos raman nevoi neacoperite si venituri neincasate.
Merge si asa spun decidentii politici. Sa lamurim cateva chestiuni la rece, trecand bilantul triumfalist prin doua teste esentiale. Primul este testul de integritate - credem in ceea ce sustinem? Al doilea este testul de relevanta - isi joaca politica fiscala rolul cheie in sistemul economic romanesc?
Vosganian: "România a avut cea mare creştere a economiei pe primul trimestru din '90 încoace, de 7,5%"
De fapt, maximul istoric de dupa 1990 a fost atins in trimestrul trei al anului 2004 - 9,9%. El este talonat de estimarea unui ritm de 7,5% pentru primul trimestru din anul curent. De remarcat ca nu Ministerul de Finante calculeaza PIB, ci Institutul National de Statistica care nu dispune inca de aceste date. Apoi, constatam o incredibila brodire a performantei economice exact in lunile care preced alegerile. Stiu: pura intamplare!
Care e relevanta politicii fiscale? Daca ne uitam la economiile europene cu cel mai ridicat ritm de crestere economica din ultimii ani (Cehia, Estonia, Lituania si Irlanda) observam ca ratele marginale de impozitare (impozitul platit pentru fiecare unitate aditionala de venit, indiferent de sistemul de impozitare fix sau progresiv) sunt mai mici decat in Romania (conform Forbes T
