Cand Carol I a vizitat Rusia in vara anului 1896, Journal de Petersburg scria: "Problema basarabeana isi pierde din importanta pentru romani". De ce? Pentru ca se acutizase situatia romanilor din Transilvania si Bucovina, asa incat privirile romanilor din Regat se indreptasera catre ei.
Ziarul moscovit Svet asocia vizita lui Carol I aceleia a guvernatorului Basarabiei la Iasi in 1893, cand acesta din urma se declarase multumit de primire si lauda "binemeritata disparitie a acelei probleme basarabene care a fost cauza fiecarei iritari antirusesti din Romania". La fel, ziarul Moskovskaia Vedomosti se bucura ca Basarabia nu mai era privita in Romania ca "o proprietate a ei".
Numai ca, prin vizita sa in Rusia, Carol I nu schimba orientarea politicii externe a Romaniei. Corespondenta diplomatica germana din acei ani de la Sankt Petersburg si Bucuresti, de curand publicata de Teodor Pavel, ne aduce noi marturii despre neuitarea romanilor unii de altii.
"Noi ne-am purtat neloial fata de Romania, ii spunea ministrul rus de finante Serghei Witte, in iulie 1898, ambasadorului german Radolin. Dupa ce ii promiseseram ca nu vom lua nici o palma de pamant romanesc, am retinut o buna parte din tara si am dispus in schimb desprinderea de Turcia a mlastinoasei Dobroge." Desigur, se referea la anii 1877-1878. Dincoace de Prut, se stia bine ca Basarabia fusese "rapita cu forta de catre Rusia... si mentinuta numai cu cnutul", dupa cum declara mitropolitul Partenie al Moldovei, la inscaunarea sa din februarie 1902.
Se considera Basarabia pierduta pentru totdeauna? In timpul Razboiului Ruso-Japonez, Kiderlen Wachter, ministrul Germaniei la Bucuresti, il aude pe Gh. Grigore Cantacuzino, primul-ministru in functie: "Situatia in Rusia merge atat de prost, incat noi ne putem gandi la redobandirea Basarabiei". Afirmatia face ocolul cabinetelor europene. Stia si li
