Femeile din portofel. Insotesc o patrula a armatei romane. Suntem pe autostrada care leaga sudul tarii de Baghdad. La un moment dat, vad, pentru o clipa, prin periscopul blindatului, o inscriptie cu vopsea neagra pe stalpul unui pod: "I miss you Paty".
In Camp Mittica, unde revin dupa cateva ore, Misty se iubeste cu Jim intr-o uriasa inima desenata pe turnul de apa. Intr-o camera din hotelul Palestine ma gandesc la "barefoot girls dancing in the moonlight" in timp ce ascult o versiune a clasicului Creedence "Green River". Zeci de mii de alte femei, sotii si prietene, zambesc din fotografii lipite pe pereti sau ascunse in portofele, rasar, sub forma de cuvinte, in casutele noastre de e-mail, sau isi fac loc in povestile fiecaruia dintre noi.
Pe unele le mai umfla plansul la telefon. Sunt consolate, "hai ca nu mai este mult", incurajate, "stai linistita ca totul o sa fie bine si trece imediat", sau chiar repezite "ia nu mai plange, ca n-am murit, ce, vrei sa imi aduci ghinion?". Ne amintim de ele si ne facem planuri despre ziua in care o sa ne intoarcem.
Bineinteles ca, atunci cand blindatul se opreste cateva minute si putem sa ne auzim unul pe altul, vorba ajunge, invariabil, la femei.
Femeile de langa noi
Prin Muzeul National Irakian, Luma, arheolog, se ofera sa fie ghidul reporterului roman si al colaboratorului sau irakian. Am senzatia ca pluteste prin salile vandalizate, lasand in urma un miros de lapte si vanilie. Chiar si Otail, care pana acum nu parea interesat de istorie, o asculta cu foarte mare atentie, fara sa indrazneasca sa imi arunce nici macar un zambet sau o privire cu subinteles.
Istoria se scurge pe langa noi...tauri inaripati ai asirienilor si zeii care decorau albastrul portii lui Ishatar, de la Babylon. Un sarcofag distrus si zeci de vitrine golite reconstruiesc imaginea unei is
