Teribil de ingrată e încercarea de a întreţine această rubrică în fiecare săptămînă. Nu fiindcă nu s-ar găsi subiecte: din păcate, atacurile asupra patrimoniului bucureştean de arhitectură se produc mai rapid decît li se poate ţine socoteala. Dar dacă e nevoie, pentru o casă ameninţată, să i se refacă istoria, cu toate legăturile în epocă prin care ea aparţine unui context cultural sau politic, nu mai e deloc uşor. Pe de altă parte, angajarea în această campanie înseamnă şi denunţarea comportamentului unor autorităţi care ştiu sau nu ştiu ce fac, deci cedează presiunii investitorilor imobiliari, din corupţie sau indiferenţă. Totodată, mai înseamnă consilierea proprietarilor unor clădiri de interes istoric ca să realizeze ce pagubă ar aduce comunităţii cîştigul lor personal, care, chiar dacă li se pare mare, va fi incomparabil inferior celui dobîndit de cumpărătorul care se pregăteşte să suprime casa bătrînească şi să ridice în locul ei un hotel.
De data asta va fi vorba, şi nu pentru ultima oară, de manevrele prin care o asemenea afacere îşi face drum. Strada Pictor Artur Verona, de la cinematograful "Patria" pînă la biserica anglicană, se numea odinioară D. A. Sturdza, fiindcă fostul prim-ministru liberal, căruia Academia Română îi datorează prima ei organizare temeinică, a locuit în casa, cu faţada spre bulevard, în care se află astăzi Librăria Cărtureşti. Ca monument istoric, are dreptul la o zonă de protecţie în jurul ei. Cu toate acestea, numărul 15, imobilul imediat următor, lipit spate în spate cu casa Sturdza, după ce a fost ocupat mulţi ani de zile de administraţia Teatrului "Ion Creangă", a apărut acum în reclama unui întreprinzător. Ca şi cum s-ar fi obţinut deja o derogare de la planul urbanistic zonal (aceste încălcări ale legii sub un pretext iarăşi legal seamănă cu ce se cheamă în vocabularul bisericesc tradiţional "iconomie", adică o conces
