INTERVIU CU BOB BROZMAN • Născut în 1954, Bob Brozman este un chitarist “excentric”. American, dar uneori dezamăgit de ţara sa, Brozman este un neobosit călător. Muzica şi-o compune singur. Născut în 1954, Bob Brozman este un chitarist “excentric”. American, dar uneori dezamăgit de ţara sa, Brozman este un neobosit călător. Muzica şi-o compune singur.
A cîntat în aproape 60 de ţări, printre care şi România. Performanţele sale remarcabile în muzică sînt legate în primul rînd de numeroasele stiluri abordate, cum ar fi blues, gypsy jazz, muzică hawaiiană sau caraibiană, iar temele abordate sînt inspirate de culturile indiană, africană, orientală, amerindiană, cele din America de Sud şi multe altele. Brozman este cofondator al Seminarului Internaţional de Chitară, care găzduieşte multe evenimente în SUA şi Canada şi, de asemenea, este şi lingvist, antropolog sau etnomuzicolog. Muzica rămîne totuşi vocabularul său cel mai complex...
Jurnalul Naţional: Bob, ce însemnă muzica pentru tine?
Bob Brozman: Este o comunicare ce merge dincolo de graniţe, pentru că muzica este mult mai veche decît limbajul. Iar trăirea muzicii este comună tuturor. Muzica este un privilegiu şi pot spune că îmi creează viaţa în permanenţă, mi-o schimbă. Eu doar cînt. Nu exersez. Şi fac asta de cînd eram copil... Poate că am cîntat mii de ore. Nu ştiu. Eu nu doar folosesc note muzicale, ci caut sunete. Încă de mic am căutat ceva care să-mi stimuleze gîndirea. Numai muzica face acest lucru.
Intrumentele tale sînt foarte personalizate: semnături, motive amerindiene, desene. Care e relaţia ta cu instrumentele?
Da, ţin mult la ele, pentru că nu fac play-back. Orice sunet e produs mai întîi de corpul meu. Este în primul rînd o plăcere fizică.
Petreci mult timp cîntînd în alte ţări...
Da. Prefer să cînt mai mult în alte ţări.