"Daca as avea o doctrina religioasa, ar suna cam asa: daca Dumnezeu exista, la fel si nemiscarea, Dumnezeu ar fi nemiscarea si Satan miscarea". (Louis Scutenaire 1905-1987)

Daca admitem ca exista Dumnezeu, inseamna ca admitem ca exista si Satan pentru ca binele nu poate exista fara rau. Binele nu poate fi definit decat in permanenta legatura cu raul, cum raul nu poate fi definit decat in antiteza cu binele.

Satan, ingerul rebel izgonit din Paradis, a incetat demult sa fie balaurul cu sapte capete despre care scrie Ioan in Apocalipsa, ci, incepand cu secolul al XVII-lea, Satan de detaseaza de imaginea monstruoasa creata de Biblie si incepe sa capete contururi noi, chiar umane.

Sub influenta divergenteleor dintre religie si stiinta, scriitorii devin adepti ai teoriei potrivit careia omul poate deveni rau doar prin el si din cauza lui, si nu sub influenta diavolului. Astfel, dintr-un demon cu aspect monstruos, Satan devine un Apollo frumos si seducator (Mark Twain - Strainul misterios), sau deopotriva, un diavol ce a ajuns prea tarziu pe Pamant si este prea slab pentru a face rau, in comparatie cu maleficul om (Leonid Andreev - Jurnalul Satanei).

Satan in Biblie

Potrivit Noului Testament, in Apocalipsa dupa Ioan, Satan este "balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama diavol si satana, cel ce inseala toata lumea, aruncat a fost pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el".

Tot Ioan scrie despre ingerul negru ca este "un balaur mare, rosu, avand sapte capete si zece coarne, si pe capetele lui, sapte cununi imparatesti. Iar coada lui tara a treia parte din stelele cerului si le-a aruncat pe pamant".

In Apocalipsa 9, 11, balaurul cu sapte capete devine oponentul lui Iisus Hristos si al lui Dumnezeu: Antihristul, "fiara care se ridica din adanc si va conduce la pieire intrea