Agora Orice tip de criza e o perioada dificila pentru individ, grup, comunitate, natiune. O ruptura a echilibrului dintre continuturile unui intreg, o perturbare a relatiilor asezate dintre elementele structurante ale unei activitati (de productie, de creatie), o spargere a stabilitatii si a ierarhiei. O intrerupere a legaturilor sociale, ca urmare a uzurii discursului politic, mediatic, institutional. O situatie de excludere in care se pot gasi, la un moment dat, segmente de populatie, cindva articulate si prospere. Economica si/sau sociala, criza afecteaza nu doar segmente, sectoare, ci intregul, sistemul social-economic, ca si legaturile intre dominante. In primul rind relatiile sociale, legaturile dintre diferite clase sociale, comunitati si grupuri profesionale, etnice, religioase. Semnul e pierderea increderii in functionarea sociala a sistemului, in institutii si autoritati. Cind se inregistreaza un asemenea tablou, cind acesta e vizibil cu ochiul liber, sintem deja in plina criza. Am depasit faza de identificare a tendintelor. Nu toti sintem capabili sa identificam elementele care definesc criza. Uneori fuzionam cu aceasta stare, ne acomodam, criza ne invaluie, ne stapineste, devine stare de normalitate. Unii insa au o sensibilitate aparte pentru a identifica blocajul social si interpersonal. Se pot distanta si pot privi cu ochi nepervertiti tabloul real. Fie au pregatire teoretica, fie experienta practica sau o capacitate socio-afectiva de a deosebi nuantele, tonurile nepotrivite. Cind a scris mesajul de acum celebru Asa nu se mai poate, tovarase Nicolae Ceausescu, Vasile Paraschiv a diagnosticat criza sistemului socialist nascut si cultivat de Ceausescu si anturajul sau. El ii dezvaluie blocajul, dezarticularile, functionarea defectuoasa, subrezenia. Desigur, Sindicalistul a actionat ca un naiv daca a crezut ca Ceausescu ii va multumi pentru consilierea sa