Polifagia sau apetitul excesiv este un simptom controversat, pe care oamenii îl situează de obicei la limita dintre patologie şi obicei sau viciu. Pacienţii îl descriu fie ca o senzaţie de foame excesivă, fie ca o dorinţă necontrolată de a mînca (ce apare de obicei în condiţii de anxietate sau stres). Nu sînt de neglijat însă nici conduita alimentară din mediul familial şi accesul facil la hrană. Există situaţii fiziologice şi limitate în timp cînd poate apărea o hiperfagie: în perioada de convalescenţă, după boli consumptive (boli însoţite de slăbire, anemie, slăbirea forţei musculare etc.), în eforturi fizice mari, la copii în porioada de creştere (mai ales la pubertate), în sarcină.
Polifagia sau apetitul excesiv este un simptom controversat, pe care oamenii îl situează de obicei la limita dintre patologie şi obicei sau viciu. Pacienţii îl descriu fie ca o senzaţie de foame excesivă, fie ca o dorinţă necontrolată de a mînca (ce apare de obicei în condiţii de anxietate sau stres). Nu sînt de neglijat însă nici conduita alimentară din mediul familial şi accesul facil la hrană. Există situaţii fiziologice şi limitate în timp cînd poate apărea o hiperfagie: în perioada de convalescenţă, după boli consumptive (boli însoţite de slăbire, anemie, slăbirea forţei musculare etc.), în eforturi fizice mari, la copii în porioada de creştere (mai ales la pubertate), în sarcină.
Boala şi cauzele Situaţiile maladive sînt mult mai numeroase şi includ cauze diverse: tulburări hormonale (hipertiroidism, hipercorticism sau boala Cushing, sindrom premenstrual), boli metabolice (diabet zaharat dezechilibrat; insulinom – o tumoare pancreatică ce secretă cantităţi mari de insulină), afecţiuni ale sistemului nervos central (tumori, traumatisme, encefalită), mai ales cu afectarea hipotalamusului sau hipofizei, tranzitul accelerat al hranei prin tubul digestiv
