Sorin Oprescu. Candideaza pentru Primaria Bucurestiului. Cit de amagitor e omul, cit de amagit este de putere, in acest interviu despre minciunile vietii lui, viata de fiu de general de informatii, viata de chirurg, viata de pesedist neinscris in PSD.
Sorin Oprescu: …am fost pe la aia, pe la Asociatia Orbilor… le-a luat din curte, bai, frate, sa faca hoteluri, ma rog, si-o fi recuperat pe bune, dar ideea in sine… Si zic: aici, pe groapa asta, ce e? „Dom’le, ne ameteste ca ne baga centrul cultural…“ Atunci glumesc cu ei, le spun: „Mai, voi stiti bancul cu razatoarea? Un orb vine la bucatarie si pune mina pe o razatoare, o pipaie si zice: «Hic, cine a scris prostiile astea?»“. Cam asta e si cu promisiunile catre orbi. Reporter: Am venit sa va ascult minciunile. S.O.: Mai, in general eu nu prea mint, eu ce zic ca fac fac. E adevarat, in viata nu mi-au mers toate usor. Eu am mintit casnic. „N-am facut eu, mama, nu sint eu de vina.“ Dupa ce am luat-o pe coaja, am vazut ca e mult mai simplu sa scapi din clenciurile astea spunind adevarul. Ca era cea mai buna minciuna, pina la urma. Multora le place sa auda gogosi. Eu asta o numesc „limba de catifea“, stii… „limba de catifea“… multi se obisnuiesc cu asta, le face placere. Unii sint facuti sa linga pantoful, altii, nu. Asta nu m-a ajutat in viata. Dupa aia, s-a complicat viata, am invatat sa spun NU. Aveam 40 de ani cind am invatat asta. Rep.: Sa spui NU in chirurgie? S.O.: Pai, sigur ca da. Nu sint Iisus…
Fiu de general de Securitate
Rep.: Ca „baiat de apendicite“ puteati. S.O.: Bai, stii cum e asta? Din ’91, da? Aproape 18-20 de mii de operatii, dintre care vreo 11.000 sint operatii din alea grele si dificile. Rep.: Nu minteati gagicile? S.O.: De obicei, a fost invers. Ele ma lasau. Ce sa mint? „Du-te, ba, gata, nu mai, lasa-ma, m-am saturat, nu mai tine, nu mai merge.“
