Două lumi se reîntîlnesc, căci a venit sorocul alegerilor. Cele două lumi nu se plac prea mult şi mai degrabă se dispreţuiesc reciproc. Cu ocazia alegerilor, una dintre lumi o asaltează şi o agasează pe cealaltă, aflată într-o posomorîtă letargie. Lumea politicienilor vrea să convingă lumea în general că este demnă de efortul unui drum spre secţiile de votare. Acestă lume apare în realitatea cotidiană parcă din neant. Feţe necunoscute te privesc de pe afişe, ochi încrezători îţi cerşesc atenţia de pe panouri şi prelate atîrnate de blocuri, difuzoare urlă de pe maşini o melodie menită să-ţi crească mîndria de român, tulburînd violent zgomotul urban cotidian. Cu toate acestea, persistă sentimentul că nimic important nu se întîmplă. Sau că oricum e vorba despre ceva fără o miză reală. În comparaţie cu anul 2004, campania din 2008 este una potolită. Pare să lipsească miza. Sîntem departe de sentimentele ce ne animau prin 1996 sau în 2004, izul de revoluţie, fie ea şi portocalie, a dispărut în atmosfera greu de respirat a bătăliilor sterile din ultimii patru ani. În 2008, oamenii nu vor mai ieşi în stradă să sărbătorească alături de politicieni o victorie care nu le va folosi decît acestora din urmă. Se vor sparge sticle de şampanie doar pe la sediile partidelor, nu prin pieţele Bucureştiului sau ale oraşelor mari. Şi poate că este mai bine că este aşa. Am învăţat că victoriile glorioase şi gălăgioase nu garantează şi eficienţă politică. Cum românii nu-şi vor baza alegerea pe doctrine, proiecte, priorităţi şi aşa mai departe, candidaţii vorbind toţi pe aceeaşi voce şi promiţînd acelaşi lucru, probabil că diferenţa o vor face firmele de publicitate, în funcţie de bugetul de campanie pus la bătaie de partide şi finanţatorii acestora. Lipsa de imaginaţieşi absurdul mesajelor electorale Mai întîi vor posta masiv materiale outdoor pentru notorietate şi pentru a încerc