Episodul 1. Printul
Dupa o asteptare de mai multi ani, in campusul studentesc se deschisese Casa Verde, un bar format vagon, cu foarte mult lemn peste tot si cu lampi in care un om de inaltime normala nu prea putea evita sa dea cu capul. In ziua cand am indraznit, dupa mai multe saptamani de curte platonica, s-o aduc pe Julia in spatiul acesta, am descoperit brusc ca nici la bautura (pe care o credeam una dintre aptitudinile mele de baza) nu sunt destul de bun. Dupa doua pahare de vin, secretara noastra a inceput sa-mi atraga atentia, cu un aer amuzat si cu un deget in dreptul buzelor, ca incepusem sa vorbesc prea tare. Pai, domnule - tuna printul, aparut nu se stie de unde -, eu am crezut ca dumneata ai mai multa minte decat sa umbli cu fete din astea! Eu pe dumneaei (impunge spre J. cu un deget gros) am cunoscut-o in Turcia! (Partenerea mea ridica din sprancene si incepe, cu un deget fin, sa intinda pe masa lemnoasa urma apoasa a fundului de pahar.) Prin nouazeci, dupa ce am iesit la pensie si mi-am permis o iesire afara in Turcia fara misie, fara catel si fara purcel, totu-a fost perfect. Prima seara, ma adun si eu in camera pe la unsprezece seara, imi mai torn un whiskey si incep, din balconul meu, sa admir Bosforul, luminile alea feerice aprinse pe podul spre Asia, ceva sublim. Cam pierdusem notiunea timpului, trebuie sa fi fost trecut de miezul noptii cand am venit si eu in camera sa ma culc, n-am mai aprins lumina ca era totul luminat agiorno, m-am varat in asternut - si odata incep sa simt pe sub paturi ceva tare si cald urcand pe picioarele mele... Sa nu credeti acuma ca am uitat de tot senzatia unui trup de femeie, dar in seara aia, fara sa astept pe nimeni, fata asta chiar era sa-mi crape inima operata de doua ori... Tu n-ai de un' sa stii, scorpie splendida, ca in noaptea aia era sa ma omori!
Printul isi tine de ani de zile inima in buna s
