O instituţie cu un nume greu de digerat, Muzeul Imperial al războiului, adăposteşte în aceste zile cîteva exponate legate de faimosul Bond, James Bond, eroul imaginat de Ian Fleming.
O instituţie cu un nume greu de digerat, Muzeul Imperial al războiului, adăposteşte în aceste zile cîteva exponate legate de faimosul Bond, James Bond, eroul imaginat de Ian Fleming. Bond nu mai este de mult un personaj, ci o adevărată industrie, cinematografică şi publicitară. Fleming s-a născut acum 100 de ani şi, cu toate că proza sa este exclusiv de acţiune, s-au găsit cîţiva oameni de ştiinţă dispuşi să-şi lege numele de cel al agentului 007.
Cunoscătorii îşi vor aminti că Bond prefera cocteilurile martini bazate pe vodcă (de preferinţă distilată din grîne, şi nu din cartofi) “scuturate” într-un vas numit “shaker”, şi nu “amestecate” în pahar. Să existe oare vreo diferenţă? Se pare că da, susţin psihologul Charles Spence, chimistul Andrea Sella şi specialistul în gastronomie moleculară (foarte serios!) Heston Blumenthal, toţi trei cercetători ai fiziologiei gustului.
Era nevoie însă şi de experienţe de laborator, nu doar de speculaţii teoretice. Un profesor universitar de biochimie, John Trevithick, şi fiica lui, Colleen, au încercat să testeze preferinţele lui Bond. Ei au combinat cocteiluri martini, adică vodcă sau gin amestecate cu vermut (cu cît mai puţin vermut, cu atît mai bine), cu apă oxigenată, folosită, printre altele, la decolorarea părului şi la curăţarea zgîrieturilor. Dar apa oxigenată este şi o sursă de radicali liberi, consideraţi nocivi.
Surpriză! Cocteilul conţine un antioxidant ce diminuează reactivitatea apei oxigenate. Mai mult, acesta este de două ori mai eficient în cazul unui martini “scuturat” (cum îi plăcea lui Bond) decît în cazul unuia “amestecat”. De precizat că nu a fost analizat rolul măslinelor care sînt adăugate la b
