În primul episod al serialului nostru despre Jocurile Olimpice am prezentat ceea ce a însemnat pentru antichitatea greacă „Olimpismul”, cele 295 de ediţii pe parcursul celor 12 secole până la edictul împăratului Theodosiu I, din 394 e.n., când le-a desfiinţat. Am prezentat renaşterea olimpismului după 1460 de ani datorită românului de origine greacă, Evanghelie Zappa şi a lui Pierre Fredy baron de Coubertine. Să continuăm incursiunea noastră cu privire la renaşterea olimpismului.
Evanghelie Zappa,
precursor al renaşterii olimpice
La sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului următor, prin Vittorino de Feltre s-au fondat centre de educaţie care căutau să facă legătura dintre anticul gimnaziu grec şi colegiul englezesc. Au urmat în secolul al XVII-lea mari pedagogi precum Jan Amos Komenski şi John Locke, care au căutat să promoveze educaţia fizică. Sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui de-al XIX-lea marchează trecerea la crearea unor sisteme de educaţie fizică. Se remarcă Henrik Lig, creatorul vestitei gimnastici suedeze, sau englezul Thomas Arnold, rector al colegiului din Rugby.
Renaşterea jocurilor olimpice a fost impulsionată de cercetările arheologice întreprinse pe tărâmul vechii Elade. S-au făcut săpături în Peloponez, pe malul râului Alpheios, dar numai la începutul secolului al XIX-lea câţiva arheologi englezi au scos la iveală primele vestigii ale sanctuarului de la Olimpia. Arheologul german Ernst Curtius a scos la lumină, în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, o bogăţie de obiecte.
Începuse să se pună ideea renaşterii jocurilor olimpice antice. Cel care a pus la dispoziţie o parte din avere acestor idei a fost Evanghelie Zappa, născut în 1800, în Grecia. La vârsta de 33 de ani se stabileşte în România, iar în 1844 primeşte cetăţenia, acumulând o avere deosebit de mare.
Românul de origin