"Moarte mascatilor!" si "Luam mitralierele si va ciuruim", le strigau, in vara lui 2003, clanurile de tigani din Craiova trupelor speciale ale Politiei, chemate sa aplaneze un conflict. Nu unul oarecare, ci unul scapat de sub control de Politie sau izbucnit tocmai datorita unei tolerante exagerate, inexplicabile pe care oamenii legii au avut-o fata de cei care ajunsesera sa-i ameninte in fata camerelor de luat vederi.
Cateva saptamani mai tarziu, la Lugoj – un oras in care, ani de zile, traficantii de droguri, crima organizata si clanurile tiganesti si-au facut de cap – o incaierare intre doua tabere rivale de romi s-a finalizat cu moartea unuia dintre "beligeranti" si ranirea altor cativa. In acea zi de inceput de august 2003, Politia nu a facut decat sa contribuie la inventarierea victimelor si la directionarea lor spre morga sau urgente.
Lugojul era considerat, pe atunci, un oras linistit. Si parte de adevar exista : rapoartele Politiei ar putea sta marturie. Ce ar fi meritat statut de marturie sub protectie era modul in care s-a ajuns la acea liniste iluzorie. Cum nu a stiut Politia locala de taxele de protectie de zeci de mii de euro cerute in discutiile amicale dintre clanul Caldarasilor si cel al lui Pampix, cel caruia, din "confruntarea ninja", i-au mai iesit intregi numele si amintirea? Cum nu a stiut de amenintarile reciproce cu moartea transmise, de membrii celor doua familii, de ani si ani? Cum se ajunsese ca, in aceeasi perioada de inceput a anilor 2000, membri ai unor bande de crima organizata din oras sa ajunga sa ameninte un ofiter de la "Crima Organizata", aflat in misiune? Sunt intrebari pe care le-am lansat si atunci, fara a primi un raspuns sau fara ca lipsa unui raspuns care sa fi putut fi oferit oficial sa duca la vreo destituire.
Un an mai tarziu, ferindu-se, poate, de experienta Lugojului, Politia din Deta a intrat peste o