Mircea Mihăieş: "Dac-ar fi să identific principala plagă morală a României actuale, probabil că bătălia finală s-ar da între lăcomie, nesimţire şi neruşinare."
Priviţi în jur, priviţi în oglindă şi veţi găsi imediat exemple. Cele mai odioase forme se întâlnesc însă la indivizii căţăraţi în fruntea vreunei regii sau instituţii specializate în a extorca bani în regim capitalist, deşi storcătoarele cu pricina sunt prelungirea directă a sistemului comunist. Cu toate că dimineţile încerc să mă menţin în starea de semisomn cât pot de mult, răspunsul dat, la radio, de-un ştab de la Petrom m-a trezit instantaneu. Reporterul, în mod evident un profesionist, înarmat cu date, statistici şi argumente logice, a vrut să afle de ce se scumpesc carburanţii, de vreme ce o bună parte din consum e asigurat de producţia internă?
Plin de aplomb, aşa cum stă bine îmbogăţitului peste noapte, ştabul i-a tăiat-o scurt. I-a demonstrat cât de prost este, că nu înţelege nimic şi că la mijloc se află strategii planetare ce nu-s de nasul oricărui mocofan. O fi ea criză mondială, or fi ordonat arabii închiderea robinetelor, dar faptul că în România se produce încă suficient petrol e un fapt. Dacă lucrurile ar sta altfel, n-am asista la atâtea episoade din dubioasele seriale „Rafo“, „Rompetrol“ şi, mai nou, „Petrom“. De ce-ar fi interesaţi ruşii, prin varii interpuşi, să pătrundă atât de impetuos, dacă puţurile ar fi secat şi rafinăriile noastre (pardon, ale lor!) n-ar fi decât inutilizabile ruginituri?
Am înţeles din răspunsul sec al mahărului de la Petrom că petrolul se scumpeşte pentru că trebuie să se scumpească. Scurt şi cuprinzător. Iar noi să ne ţinem gura şi să scoatem banii din buzunar. Cam asta e esenţa capitalismului din România: dictatura unei bande bine organizate - mai întâi pe plan intern, iar acum cu largi ramificaţii internaţionale - asupra resu