Spaţiul virtual este unul social. Teoriile exagerate despre tendinţa internauţilor de a se izola s-au dovedit false. Mai mult, aceştia se afiliază activ sau pasiv diverselor micro-comunităţi, comentînd, creînd sau pur şi simplu vizitînd bloguri, forumuri, liste de discuţii. Fiind pe jumătate construct cultural simbolic, pe jumătate suport practic şi concret, spaţiul social virtual reiterează sau chiar adînceşte contradicţiile realităţii sociale fizice. Pe de o parte, spaţiul Internetului este un "laborator" social în care se experimentează diverse experienţe individuale sau colective ale comportamentului şi ale comunicării online, ale regulilor sociale, ale caracterului anonim, ale jocului de roluri în societate, ale globalismului etc. Însă, chiar mai mult, spaţiul online este suportul manifestării activităţilor zilnice.

Un exemplu de contradicţie socială în spaţiul virtual este ciocnirea dintre două tendinţe: cea de sporire a vizibilităţii şi cea de păstrare a anonimităţii. Internauţii au descoperit că spaţiul Internetului le oferă prestigiu cultural şi profită din plin de marketingul social al virtualităţii, participînd la forme competitive, aducătoare de capital simbolic: festivaluri ori concursuri cu premii. În acelaşi timp însă, pot frecventa spaţiul online sub diverse măşti sau optînd pentru anonimitate. Aceleaşi identităţi online pot experimenta succesiv sau simultan maxima vizibilitate şi protectorul caracter anonim al unui avatar. De unde să ştim, printre atîtea iconuri virtuale care îşi trimit flash-urile orbitoare ale emoticonurilor, că, de fapt, mulţi dintre cei care şi-au construit o bună vizibilitate în spaţiul virtual nu sînt aceiaşi cu cei care, în alte contexte, aleg iconul neutru al anonimatului? În altă ordine de idei, deopotrivă cei care vînează un statut hipervizibil pe Internet şi cei care optează să fie anonimi pot atinge două extrem