Faţă de gravitatea cazului, dar mai ales faţă de acuzaţiile unei persoane publice precum Ana Birchall, ar fi fost de aşteptat o reacţie viguroasă a Justiţiei noastre.
Miercuri, 21 mai 2008, redactorii ziarului Cancan (singurul tabloid din România care reuşeşte rara performanţă de a avea tiraj fără a face trafic de carne vie în paginile sale) au aflat de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti că Ana Birchall, secretarul executiv al PSD, a depus la 20 mai 2008 cerere de divorţ, dosarul înregistrat cu numărul 8147/ 2008 urmînd a avea primul termen la 10 iunie 2008. Ana Birchall e unul dintre liderii Partidului Social-Democrat cu o ascensiune fulminantă după venirea lui Mircea Geoană la şefia formaţiunii. Nu e o simplă politiciană. E şi o vedetă a vieţii noastre publice, rivalizînd – se spune – cu Elena Udrea în planul prestaţiilor feminine spectaculoase.
În mod firesc, jurnaliştii de la Cancan s-au gîndit că divorţul Anei Birchall e o ştire, şi încă una de senzaţie, dat fiind că politiciana n-a lăsat pînă acum impresia unei vieţi de familie agitate. Dînd curs normelor gazetăreşti, cei de la Cancan au sunat-o pe Ana Birchall pentru a afla amănunte. Spre surprinderea lor, interlocutoarea a negat vehement că ar fi depus cerere de divorţ. Ba, mai mult, domnia sa şi-a exprimat stupoarea la auzul unei asemenea informaţii. Şi, consecinţă a uluirii indignate, a izbucnit în plîns.
Cum era şi de aşteptat de la nişte profesionişti, redactorii ziarului au sesizat că adevărata veste o constituia nu divorţul, ci faptul – premieră în istoria justiţiei universale – că o persoană a depus cerere de divorţ fără să ştie.
Drept pentru care a doua zi, sub titlul "Divorţează fără să ştie?", au publicat un material despre întreaga afacere.
Justiţia noastră postdecembristă a creat numeroase situaţii aberante în cei optsprezec