Faptul că, într-o campanie electorală pentru alegeri locale, preşedintele ţării e cel care generează cam 50% din temele de dezbatere ţine pur şi simplu de tupeu. Traian Băsescu încalcă legea temeinic, cu credinţă, atacă şi susţine candidaţi în mod candid, fără fereli, fără să roşească. De fapt, toată cariera lui politică s-a bazat mai ales pe tupeu.
Faptul că, într-o campanie electorală pentru alegeri locale, preşedintele ţării e cel care generează cam 50% din temele de dezbatere ţine pur şi simplu de tupeu. Traian Băsescu încalcă legea temeinic, cu credinţă, atacă şi susţine candidaţi în mod candid, fără fereli, fără să roşească. De fapt, toată cariera lui politică s-a bazat mai ales pe tupeu.
A cîştigat Primăria Bucureştilor prima dată şi a dat afară aproape toată conducerea partidului său, inclusiv pe Petre Roman. Pe urmă a cîştigat al doilea mandat, promiţînd că fără PSD va trece în sfîrşit la treabă. Şi imediat după asta a plecat la Preşedinţie, dîndu-l la o parte pe Stolojan. Astăzi, Băsescu îl critică pe Sorin Oprescu, pentru că a plecat de la Primărie la Senat. Există reguli, ne sugerează şeful statului, pe care toţi, în afară de mine, trebuie să le respecte. Tupeu.
Băsescu a pus pe jar naţiunea între două tururi de alegeri prezidenţiale, invocînd în 2004 furtul la urne. Toate controalele independente au contrazis afirmaţia lui, dar tupeul îşi făcuse deja datoria. Preşedintele nu a mai vorbit niciodată despre acel "mare furt". Probabil că a şi uitat episodul. O altă regulă a tupeului: lipsa totală a memoriei. Trebuie să sari de la o îndrăzneală la alta rapid, în aşa fel încît publicul să nu aibă timp să se dezmeticească.
Aşa a şi fost. Băsescu a format un guvern nenatural şi nefuncţional, şantajînd PC şi UDMR să intre în el. Imediat după ce a reuşit lucrul ăsta, a insultat PC-ul şi a cerut noi alegeri.
